Ceva nou, ceva albastru, ceva de vis... Nunta noastra - Iulia si Gelu Herbil

Intre ideal si amintire va avea loc, intotdeauna, realitatea. Cand pui la cale infaptuirea unui vis, se impune sa ii creezi, in acelasi timp, un culoar cat mai liber de obstacole. In extenso, nu poti organiza o nunta, asa cum iti doresti, daca amesteci in bietele tale vise realitati materiale sau credinte populare care subjuga sensibilitatea si independenta. 

Asadar, dupa ce am pornit pe un drum pe care nu eram in stare sa mergem zambind, ne-am hotarat sa ne intoarcem pe cararea noastra ideala, de mana, crescand sufleteste cu fiecare noua idee - nu ne dorim sa ajungem departe, ne dorim sa ramanem chiar pe loc, dar neaparat IMPREUNA. 

 IMPREUNA - acest cuvant al unitatii care convoaca sufletele la dragoste, acest strigat de bucurie care invoca si pe care se cladeste ideea nuntii. Sa respectam acest atribut al cuplului! Sa il ridicam la rang de RELIGIE! Nunta noastra a fost un basm care se cheama IMPREUNA - impreuna noi doi, cei dragi noua si cei carora le suntem dragi! Si a iesit fantastic. 

 Toti cei care au contribuit la desavarsirea acestui eveniment ne-au devenit prieteni si ne-au facut sa ii iubim pentru ceea ce au infaptuit, dupa cum veti afla in randurile de mai jos. Ordinea este una cronologica, a intalnirilor plasate bine, demiurgic in vietile noastre:

1. Miruna si Dani - managerii celei mai bune firme full-service de organizare evenimente din Timisoara: DECOR DESIGN SERVICE. Tot lor le ramanem recunoscatori pentru prietenia noastra cu 

2. Cristi Iuhas - managerul unuia dintre cele mai apreciate restaurante din Timisoara - restaurantul FLORA, asezat intr-o oaza de bucurie in care porumbeii isi inmoaie ciocurile in apa jucausa a Begai, unde indragostitii isi odihnesc buzele in sarutari nesfarsite pe bancutele de vizavi sau in barcute lenese care cresc deasupra apei delicatetea filiforma a capetelor de lebada, unde felinarele suspina de dorinta, arzand peste nopti prea scurte - restaurantul FLORA este prins intr-o hora de verde, de apa curganda soptit si de poduri aproape venetiene... Incredibil tablou de indragostire. Toata aceasta transpunere mondena si reala a dumbravei minunate ne-a facut sa renuntam la planurile noastre initiale - am stiut ca cea mai apropiata realitate de vis este aceea care seamana cel mai bine cu visul! 

3. Alex Surdea si formatia de muzica populara TIMISUL - alcatuita exclusiv din absolventi ai Conservatorului, tineri talentati, de bun simt si de bun gust. Formatia Timisul este, sui generis, un compliment adus oricarei petreceri banatene. 

4. Formatia de dansuri populare TIMISUL - frumosii care trezesc aplauze in randul invitatilor deveniti, pe neasteptate, spectatori, apoi, intr-o maniera ludica, starnesc mici gelozii in randul doamnelor, atunci cand "frumoasele tiganci vesele" acapareaza atentia domnilor. 

5. Videoshot - pentru promptitudine, finete si umor, impecabili creatori si pastratori ai celor mai de pret amintiri. 

6. Parintii, fratii si prietenii - care au facut eforturi imense si au venit "de peste mari si tari" (unii chiar la propriu, altii in mod fabulos si neasteptat, trezind surprize dintre cele mai placute!), infruntand oboseala, probleme, distante, doar ca sa ne fie alaturi in cea mai frumoasa zi... 

7. Parintii nostri spirituali, Alina si Mihai Cazacu, oameni iremediabil dragi care confunda usor prietenia cu fratia: veseli, calzi si blazi ca o zi de primavara anuntata de doua privighetori; si nasii lor, Catalina si Florentin Bungete "Grasu", din cauza acelorasi minuni... Fiecare invitat prezent isi merita numele trecut aici, dar nu as vrea sa plictisesc pe nimeni si nu as vrea sa omit pe nimeni. 

Pe scurt, insa, pentru ca o nunta sa fie balsam pentru sufletele mirilor, este nevoie de oameni extraordinari. Daca reusiti sa aduceti langa voi doar oamenii fantastici din viata voastra, alaturi de familia reunita prin puterea si bunavointa lui Dumnezeu, atunci veti putea spune ca ati avut o nunta de basm! Fara falsa modestie, noi putem...

Fie ca sufletele voastre singure sa fie atinse de bagheta iubirii pe eternitate, fie ca familiile voastre sa dureze pentru o viata, fie ca visele voastre sa cladeasca o realitate de poveste! Va multumim ca ati fost alaturi de noi! 
Cu dragoste, 
 Mirii, 
IULIA SIRBU HERBIL si GELU HERBIL

Casatoria noastra: Iulia Sirbu Herbil si Gelu Adrian Herbil

Paharul de sampanie

Cand am primit rochia de mireasa, am tipat minute in sir - singura, in fata oglinzii, eu, rochia, visul. Tipam de drag. Am sunat-o pe mami si... am continuat sa tip - m-am scuzat pentru lipsa de originalitate in reactii - eu, care zambesc indiferent de situatie, imi manifest marile fericiri total anapoda si necontrolat, ca un salbatic stapan pe jungla lui. Mami a ras cu tipatul meu si, impreuna, am lasat emotiile sa isi scrie povestea pe sufletele noastre, anuland spatiul dintre trupuri. 


Pentru ca Gelu era la serviciu, pentru ca rochia era mai mult decat in visele mele, pentru ca mi-am eliberat spiritul de superstitii si traditii, pentru ca viata e prea scurta ca sa ne permitem sa ratam surprize si fericiri, oricat de mici, oricat de mari... cand a ajuns acasa omul meu drag, obosit si incarcat de tensiunile zilei de lucru, i-a deschis usa... mireasa casei. Si ne-am pus amandoi pe un ras zgomotos, interminabil, cu mine, mireasa, cu Gelu - domnisoara de onoare care imi tine trena, plimbandu-ne din dormitor in living si din living in bucatarie pe acordurile nuntii cu voci nereusite: Tan Tan Tan Tan...... Tan Tan Tan Tan...... 


 Ieri am mers la Catedrala pentru fixarea orei de cununie - minunatul 5 a fost si de aceasta data cu noi, langa noi, pentru noi... In drumul nostru, am poposit in lumea elegantei masculine, cautand, mai mult in joaca, un costum de mire. Cu Gelu izolat in cabina de proba, mi-am permis luxul de a scobi printre zeci de sacouri si costume. Si m-am pierdut in ochii lui albastri cand a probat smokingul - ma topesc dupa cerul din ochii sotului meu! As vrea sa ii vad intodeauna luminati de fericire! La acest gand, privirile mi s-au oprit pe randul cu minunatele costume... L-am rugat pe Gelu sa probeze, pentru mine, si modelul acesta (nu spun mai mult, surpriza!). Mi-a raspuns zambetul lui atat de cald... 


 Doua minute mai tarziu, Gelu era blocat in fata oglinzii, eu priveam o imagine de vis in care noi doi parca nici nu mai eram, zambeam si, in acelasi timp, obrajii mi se umpleau de lacrimi care treceau, in mangaieri usoare, spre buzele amutite. "Gelu drag, parca esti un pahar de sampanie!"

Va doresc motive si ragaz pentru a sorbi, din cand in cand, cate un pahar cu sampanie, 
Iulia Sirbu Herbil

"Alo! Doamna Herbil? ..."... (sau despre cum sa fii o doamna...doar pentru El)

Asa imi spun prietenele, urmandu-si introducerea cu hohote luminoase de ras... E ca o joaca frumoasa, pe care o practicam de cand am invatat ca numele fetei se schimba dupa casatorie...dar de data aceasta este real!
Ah! La Serviciul de Stare Civila, cand imi incolacisem trei degete pe stiloul obisnuit cu tandreturi de mireasa, o uitare nevinovata mi-a strapuns gandirea: nu mi-am exersat suficient semnatura cu noul nume!!!! Aoleeeu! Si acum ce naiba ma fac? In vremea asta mazgaleam un Herbil incomprehensibil pe hartia oficiala. Acest element aparent insignifiant a determinat-o pe doamna "oficiatoare" sa ma apostrofeze: "Am zis sa scrii CITETZZZZZZ!!! SCRIE CU LITERE DE TIPAR!!!!" M-a pufnit rasul, in vreme ce sagetam litere de o schioapa, in unghiuri drepte de majuscule tiparite: H....E...R...B...I...L. Inca o data viata mi-a demonstrat ca scolile nu te ajuta sa fii nici practic, nici frumos, nici ... nicicum. Eventual sunt o emblema fascinanta a timpului pierdut...Dar, despre diplome si distinctii...cu alta ocazie...
Sunt o doamna, iata, desi legile casatoriei ma lasa rece: doamnele, observ nu fara uimire, sunt pline de ele, de domnia lor, de un soi de plictis in fata fenomenelor entuziaste, sunt mereu preocupate de felul in care sotul isi aseaza sau nu hainele la locul lor, sunt atente cu timpul liber al domnului - avand pretentia sa aocupe, daca nu 100% din acesta, macar 99%, sunt puse pe hartza si pe gelozii inchipuite...sau nu (de parca geloziile ar aduce, implicit, fidelitatea DHAAAA!), sunt ocupate sau se fac ocupate, sunt posesive cu tot ce tine de casa si de numele pe care il poarta, sunt mereu pregatite sa dea lectii de viata si, mai ales, sa se planga de sotii lor... Majoritatea femeilor casatorite sunt exact ceea ce nu vreau sa invat sa fiu...si sper ca Gelu sa nu ma faca vreodata sa fiu!!!
(e drept, am cateva exceptii in fata carora ma inclin si de la care incerc sa invat... sa "fur meserie" - perechi armonioase de Ea si El, de sot si sotie, de mama si de tata - Deci SE POATE! )
Incerc sa descopar singura ce inseamna sa fii o doamna. Pentru ca domnia fetelor (repet...cu exceptia...exceptiilor :P) casatorite inaintea mea imi lasa un gust amar . Si ma intreb daca ele ar putea trai cu ele...fericite. Eu nu cred! Fetele devenite doamne incep sa se plictiseasca rapid, incep sa isi dea o importanta agasanta in fata barbatilor de langa ele - punand conditii, facand reguli, inventand pedepse - incep sa ceara si incep sa nu mai dea, se inchid in bucatarii, uitand ca mai exista si dormitoare, sau, la fel de rau, se inchid in dormitoare, uitand ca mai exista si bucatarii!!!... Voua va place ceea ce am scris mai sus? Va cucereste, va recucereste, va inspira portretul doamnei de mai sus?
Nici pe mine!
Inteleg acum ce a vrut sa spuna un prieten pe care l-am innobilat cu intreaga mea incredere si stima, indraznind sa il intreb ce sa nu fac...acum, ca am devenit sotie...ca nu cumva sa imi alung, inconstient sotul. El mi-a raspuns franc si fara menajamente: "In primul rand nu ii deveni NEVASTA!". O astfel de atentionare, dupa ce deja ai semnat actul de "innevestire", pare un pic absurda: adica, deja sunt...NU?! Ei bine...NU!
Cand te casatoresti, deci pana in momentul semnarii si desemnarii...esti iubita lui. Adica ... tot ceea ce tine de cuplul vostru este pasional - nimic nu pare si nu este luat prea in serios, de la certuri pana la cele mai intime momente sunteti amandoi pusi pe glume, pe tachinari, pe joaca. Va distrati impreuna! Dupa "DA" -ul mult asteptat...intervine seriozitatea. Totul devine grav. Urgent. Obligatoriu. Supus regulilor.
Paralela analogica celor doua situatii ar fi aceea in care ... cand eram copii, ne jucam de-a scoala si totul era foarte amuzant... dup'aia...cand a trebuit sa mergem la scoala de-adevaratelea, situatia a devenit, aproape brusc, apasatoare...Nu! Nu din prima zi... ci din a treia saptamana, cand au inceput notele...
Hopa! Deci notele sunt problema aici...
Adica atitudinea analitica a insurateilor: tendinta de a pune sub lupa toate cuvintele, gesturile, BUGETUL familiei (inclusiv bugetul sentimental). Automat joaca de-a famlia devine familie obligatorie: "Poarta-te ca un sot!" sau "Unde ai mai vazut tu ca o femeie casatorita sa faca/spuna/gandeasca asta?!" sau "Suntem sot si sotie...cum sa mergi singur/singura acolo?!". Iata regulile! "Voala" obligativitatea si implicit stresul!

Probabil de aceea se spune ca greul vietii incepe dupa ce iti intemeiezi o familie...pentru ca abia atunci incepi sa mergi din nou "la scoala": trebuie

• sa nu chiulesti,
  
• sa stai in banca ta cu mainile la spate, daca se poate,
  
• sa fii mereu ordonat,
  
• sa inveti lectia,
  
• sa iei numai note mari,
  
• sa fii atent,
  
• sa te porti frumos,
  
• sa... sa... sa ...
  
• sa fii orice in afara de cel care erai cand s-a infiripat idila voastra...

Sa va ajut putin sa recunoasteti regulile de aur despre cum trebuie sa fie o doamna...cu adevarat?!
Pai...o doamna TREBUIE doar sa ramana domnisoara care a fost...atat.

1. Sa fie un picut naiva,
   
2. sa piarda mereu controlul asupra vietii ca sotul ei sa o mai poata salva din cand in cand si sa se simta mereu eroul ei,
   
3. sa fie spontana si sa spuna lucruri prostesti, ca el sa o poata corecta dragalas,
   
4. sa fie zvapaiata,
   
5. dezordonata, ca el sa nu se simta vinovat de cate ori isi schimba tricoul in graba sau intra incaltat pana in bucatarie,
   
6. o doamna trebuie sa rada cand mananca pate pe paine...
7. sa gaseasca romantica fiecare clipa de saracie,
   
8. si sa se bucure pana la cer de fiecare cina in oras...
   
9. o doamna trebuie sa fie entuziasmata de fiecare floare primita
   
10. si trebuie sa daruiasca flori la randul ei....
    
11. o doamna trebuie sa se imbrace exact asa cum ii place domnului ei, pentru ca asa se imbraca atunci cand visa sa il cucereasca ;)...
    
12. o doamna are voie sa lase vraiste in casa, dar sa faca ordine in sufletului sotului ei,
    
13. are voie sa fie neglijenta cu cei din jur, dar sa fie atenta cu domnul ei,
    
14. o doamna trebuie sa mangaie,
    
15. sa laude,
    
16. sa incurajeze
    
17. si sa admire omul de langa ea,
    
18. o doamna are voie sa fie indragostita toata viata ei de domnul ei,
    
19. dar, mai presus de toate, o doamna trebie sa ii arate si lui intreaga ei afectiune,
    
20. incredere si dedicatie!!! (am vrut sa subliniez acest lucru pentru ca nu gasesc deloc "cool "noile reguli : "Prefa-te indiferenta!" sau "Arata-i tu cine e seful" sau "El nu trebuie sa stie ca esti topita dupa el"... Zau ma! Pai si atunci de ce ii port numele?! Cred sincer ca aceste reguli de emancipare bulverseaza o femeie, agaseaza un barbat si distrug armonia unei relatii de dragoste...).

O doamna trebuie DOAR sa iubeasca si sa se lase iubita de domnul ei... Si o sa fie bine! Promit!

Cu mare, mare incredere in domnii vostri si in doamnele care le sunteti,

Iulia Herbil (aceeasi cu Iulia Sirbu...)


Dating Humor:
How To Be The Perfect Girlfriend

1. Iulia si Adrian Herbil

Carti de vizita pentru dragoste, de Roxana Habasescu

De ce mi-am dorit atat de mult sa devin jurnalist? Pentru ca, la vremea adolescentei, credeam ca jurnalismul reprezinta vocea de propaganda a valorilor lumii... Acum, din acelasi motiv, am renuntat pentru o vreme la ceea ce visasem sa implinesc pe perioada unei vieti omenesti: inca mai cred, ca in timpurile copilariei tarzii, ca jurnalismul trebuie sa se incline in fata valorii, sa o arate cu degetul si sa o duca mai departe, dincolo de ochii oamenilor, in sufletele lor, sadind astfel seminte vii din care marile impliniri sa rasara cu setea de a inverzi pamantul golas al ignorantei... .
Cu acest crez pornesc in cautarea oamenilor, fara nevoia de a ma inchina vreunui alt zeu decat cel al dedicatiei, talentului, vointei si sacrificiului: divinitatea valorii va stapani mereu acest tinut al muritorilor de rand, si trebuie sa ne inchinam icoanelor vii de langa noi, care fac din lucrurile simple obiecte de cult... sau aproape... .
Nu am vazut-o niciodata si nu i-am vorbit. Daca o intalnesc, daca am intalnit-o...nu as putea sa stiu: Nu o cunosc... Am descoperit-o in comentariile inteligente si calde inghesuite pe un site vizitat mai mereu de boemi ... de rand. Am indraznit sa intru pe site-ul ei si, de atunci, o vizitez cu setea celui care, descoperind un izvor cu apa vie, se reintoarce mereu sa mai soarba un pahar, gandindu-se ca astfel, poate, va castiga nemurirea... ROXANA HABASESCU este numele acestei tinere care, dincolo de un talent extraordinar, imi demonstreaza dedicatia pentru frumos, sensibil, feminin, daruindu-se unui vis pe care multi in neagam din nevoia de a nu fi ridiculizati: NUNTA. Roxana concepe si realizeaza cele mai frumoase invitatii de nunta. Plicul acela pe care fiecare dintre noi il vom inmana candva apropiatilor devine o poveste frumoasa in mainile Roxanei, un basm care intriga si invita prin simpla lui prezenta, o simfonie de imagini cu unduiri decupate discret in forme cochete, invitatiile "made by Roxana" ar trebui sa fie alegerea fiecarui cuplu de indragostiti care paseste spre minunata lume a familiei.
Asadar, daca v-ati hotarat impreuna, daca pana la rochia de mireasa mai sunt cateva luni, saptamani...sau chiar cativa ani... cine stie... nu strica sa intri pe site-ul acesta, zic eu, INSPIRATIONAL:
http://roxanahabasescuinvitations.blogspot.com
sau chiar sa iei legatura cu autoarea minunatelor carti de vizita ale dragostei:
roxana_habasescu@yahoo.com
love.stronger.pride@gmail.com
+40740/55 40 07
sau
+40769/56 28 56

Cu o nestavilita credinta in iubirea pe viata, cu sincere urari de casa de piatra, copii frumosi si luminari de fericire in doi,
Iulia Sirbu