Sa explicam putin - nu stiu cati dintre voi au cunoscut oameni foarte bogati, foarte puternici, foarte influenti, foarte frumosi, foarte curtati, foarte, foarte, foarte, de multe ori toate intr-una... Ei, bine, acum nu stiu cati dintre voi ati avut ragazul sa le obsevati fericirea...si sa o comparati cu a unui om obisnuit. E...cam aceeasi!
Culmea, chiar daca plusurile din viata fiecaruia dintre noi ar trebui sa ne faca mai fericiti decat ceilalti, ele, prin rutina, sau, poate, prin lupta la capatul careia le-am gasit fiecare, devin obisnuinte fara niciun fel de adaos special. Aroma realizarilor noastre se pierde odata cu obtinerea lor. Nu degeaba se spune ca drumul este farmecul oricarei destinatii.
...................................................................................................
Vine Pastele. M-am plimbat pe ulitele unui sat banatean care seamana foarte mult cu satul bunicilor mei. Mi s-a imprastiat prin nari un miros delicat de fum, semn ca cineva isi face curat prin curte, doar vine cea mai importanta sarbatoare din an! Iarba este si aici la fel de proaspata ca la Cetate si, fara sa vreau, merg pe strada visand la parintii mei, la verisoarele mele, la fratele meu, la friptura de miel cu sos de ceapa verde, pregatita in stil unic de mamaie, la ouale de rata (neindicate pentru sanatate, dar... ce gust bun au fructele interzise, mereu! :D), la malul Dunarii pe care ne strangem stoluri, stoluri, cu gratare, seminte si glume bune, adunati pe pături, unii langa altii, jucand carti, remi, sau fotbal - chinuit :)). Niciodata nu am facut Pastele in alta parte decat la Cetate! Sotul meu trebuie sa ma suporte asa! Pana la urma, recunoaste si el ca ii place foarte mult situatia - "ai mei" seamana foarte mult cu "ai lui". Familia mea intreaga este grozava - am cu ce sa ma dau mare din puctul asta de vedere - chiar daca am evitat, de obicei, sa fac asta (pentru ca oamenii acestia imi sunt atat de dragi incat, de fiecare data cand vorbesc despre ei, am senzatia ca ma laud - probabil chiar o fac, doar am cu cine! :p).
Unchiul meu, Lusu, este unul dintre cei mai simpatici oameni din Cetate. Spre deosebire de fratele lui mai mare, tati, care este de o seriozitate austera, el a fost mereu libertin, un adolescent mare care, intr-un fel sau altul, a scos-o mereu la capat. Este un om deloc complicat - seamana mult cu Nea Marin, interpretat de Amza Pelea: are cele mai bune glume facute pe loc si "face mişto" de orice tragedie, cu riscul de a-i imbolnavi pe ceilalti de inima. A fost, intr-un fel, oaia neagra a familiei, dar, in acelasi timp, gura de aer proaspat pentru noi toti. Nu cunosc, pana acum, om care sa nu il simpatizeze pe Nenea Lusu! Inteleg de ce :)
Prima oara cand a venit Gelu acasa la ai mei...a trecut mai intai pe la Cetate - oricum trecem prin sat in drumul spre Calafat. Unchiu' Lusu auzise de la cineva din Timisoara ca Gelu ar fi cam smecher pentru mine, si abia astepta sa il puna putin la punct... Degeaba incercam eu sa le explic tuturor ca situatia este cu totul alta: nu si nu - ei trebuie sa-l cunoasca, pentru ca eu sunt naiva, eu nu stiu, eu bla bla bla... Aveam niste emotii: "sa te tii acuma, cand ajunge Gelu, astia ma fac de ras..."
Da, de undeeeee! Nenea Lusu a fost extrem de prietenos cu el si cred ca l-a placut de prima data pe "maramuresean" :)) Culmea, detectivul principal, care a avut cele mai multe interogatii, a fost nimeni altul decat mamaie! :)) Pe filozofia: "Ba', fata mea, sa fie baiat bun, sa aiba grija de tine!" - l-a intrebat mamaie de toate si de toti, pana s-a convins ca n-are sanse sa il scoata din sarite. Dupa ce a trecut de interogatoriu, am plecat spre Calafat. La alde mami si tati. Cum am intrat in casa, Nenea Lusu a inceput prezentarile - "Uite, nene (asa ii spune el lu' tati), el e ginerele! Gelu. Baiat bun, sa stii, il studiai eu. Acu', mai studiaza-l si tu!... Da', e baiat bun! Vazui eu cu cine am de-a face, ca tu stii ca eu miros smecherasii de la distanta!"...
Acestea fiind spuse, "baietii" s-au imprietenit atat de bine incat, anul trecut, de Paste, cand a fost timpul sa mergem la hora, chiar daca eu m-am impopotonat cu ce aveam mai bun, Gelu a zis ca el nu isi ia costum, ca : "Uite: tati, frate-tau si nenea Lusu se imbraca in blugi. Ma imbrac si eu ca ei!" Na! Mai spune ceva, daca poti!
......................................................................................
De la ce am inceput? Ah, da... de la fericire... Fericirea este atunci cand te simti iubit, in pielea ta, printre oameni ca tine. Si, cum spuneam, cred ca, orice am face, nu putem fi mai mult sau mai putin fericiti: sentimentul acesta este impartit in doze egale, la fiecare dintre noi, doar ca nu este si distribuit in acelasi timp. Veti spune ca unii dintre noi suntem mai tot timpul cu zambetul pe buze, iar altii, nu. Ei bine, cantitatea unora se risipeste ca un fir de nisip, curgand subtire, intr-o clepsidra, pe cand la altii este spulberata voluptos in furtuni - acestia sunt oamenii care cunosc extazul, apoi agonia (vorba lui Stone). Oricum ai privi-o, FERICIREA este in aceeasi cantitate, doar consumata in impulsuri diferite, la timpuri diferite, de fiecare dintre noi...
In loc de incheiere am sa iterez fraza de la inceput: orice ai face in viata aceasta, este prea putin important. De aceea cred ca majoritatea dintre noi simtim mersul cu talpile goale, prin iarba, ca pe o binefacere, in vreme ce incaltarile cele mai scumpe ne lasa aproape indiferenti...
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu
Vorbeste cu mine! Spune-mi ce parere ai tu despre asta, spune-mi ca gresesc sau, dimpotriva, sustine-ma! Hai sa vorbim deschis despre viata!