In lumea mea....

In lumea mea, oamenii nu au fost dintotdeauna bogati, visele nu au fost usor de implinit, nici iubirile nu au fost de fiecare data impartasite... In lumea mea, copiii au invatat sa creasca din mici mari, nu invers; talpile au fost mai intai de toate desculte - drept pentru care si astazi recunosc mangaierea pamantului; palmele au stiut sa tina, cu aceeasi bucurie, stiloul - in vreme de scoala, si coada lustruita a sapei, in vremea vacantelor de vara; parul a fost mai intai taiat baieteste, de mainile iscusite in toate ale mamei, abia apoi lasat sa creasca in unduiri domnisoresti; hainele au fost mai intai baietesti, ramase mici fratelui cu multi ani mai mare si tocmai de aceea ravnite si pandite indelung... In lumea mea, scolarii erau uitati la tara in vacante si urecheati pentru fiecare nota mai mica de 10, baietii jucau "tzurca" si "pitulusu" impreuna cu fetele, adolescentii se indragosteau pe malul baltii, fara sa stie ce miros are marea, si prindeau din zbor primul sarut ca pe o rasplata dupa ce salvasera pielea delicata a vreunei domnite de la festinul lipitoricesc ... In lumea mea, fetele oamenilor de la tara nu au stiut nicioadata ca sunt sarace si nici nu s-au rusinat de asta, ba chiar au devenit oameni mari, respectabili, cu titluri si diplome luate pe munca bruta, facuta cu dragostea si pasiunea omului deschis la suflet si la minte! 

In lumea mea, pe vremea mea, mergeau tinerii in discoteci si dansau pana spre dimineata; in lumea mea nu existau baieti cu bani, pentru ca toti luau paine pe cartela, dar existau baieti cuminti, baieti care invatau bine si baieti care erau frumosii scolii! In lumea mea copiii mancau paine inmuiata in apa, apoi intinsa in farfuria cu zahar, ca sa-si ia energie si sa fuga mai repede afara... In lumea mea parintii nu aveau masini, drept pentru care mergeam pe jos si veneam pe jos de la scoala, mancand eugenii... In lumea mea, familiile isi petreceau sambetele cu soare la batut covoare iar duminicile,  la iarba verde; fratii mai mari isi luau surorile mai mici de mana si le invatau sa scoata rame pentru pescuit; fetele isi puneau unghii false din petale de margarete iar baietii isi faceau buzdugane din smoala si toti la un loc obisnuiau sa se joace de-a magazinul in care toate produsele se vindeau pe frunze de castan...


In lumea mea, Saptamana Luminata era plina de emotie si de nerabdare pentru noaptea in care ocoleam biserica de trei ori si ne tot suflam in lumanari unii altora - ca atat ne ducea capul, si radeam si ne certau babele, si ne luau de mot si ne spuneau sa ne fie rusine si... acum, in lumea care parca nu mai e a mea... vom sta cuminti, smeriti si pacatosi in strana, zambind ingaduitor si rusinat cuvintelor de lauda ale acelorasi babute uitate de Dumnezeu pe pamant ca sa ne vorbeasca noua, fostelor obraznicaturi, cu "dumneavoastra"...


Gata...cu lumea mea... imi dau lacrimile...Normal... doar e Saptamana Mare...