marți, aprilie 13, 2010

Despre cuvinte rele si imagini distorsionate... de Iulia Herbil



Cel mai lejer este sa te lasi dezamagit de alegerile altora, atata vreme cat nu esti in pielea lor. Contextul, psihologia, trecutul (mai ales copilaria timpurie) deosebeste oamenii nu doar in personalitati, ci, mai ales, in ceea ce cunoastem ca individualitati. Prezenta sau absenta personalitatii este, mai degraba, o speculatie, menita fie sa flateze, fie sa lezeze imaginea celui in discutie. De cate ori nu auzim ca aparenta greseala a cuiva este pusa pe baza lipsei de personalitate? ...


Cu toate acestea, este suficient sa ai cateva cunostinte primare de psihologie comportamentala pentru a intelege realitatea si, de ce nu, motivatia alegerilor eronate ale fiecaruia dintre noi. Un scurt exemplu trebuie definit pentru a exemplifica aceasta situatie cu realitati: cea mai buna explicatie a felului in care psihologia vine in ajutorul celor care cauta adevarul este acela ca, de cate ori gresim, gasim sprijin si intelegere in oamenii care ne cunosc cel mai bine -prietenii se grabesc sa inteleaga ce suntem si intarzie acuzarea. De ce? Acest lucru nu se intampla din cauza ca statutul de prieten i-ar obliga sa fie de partea noastra, ci tocmai pentru ca acest statut le-a dat ocazia sa ne cunoasca experientele sui generis si, prin aceasta, sa devina buni psihologi ai comportamentelor noastre. Altfel nu s-ar putea explica de ce au curajul sa ne spuna exact ce si cum am gresit...


De partea cealalata, insa, gasim oamenii care apuca de piatra, sa arunce grabit spre fapte, dar mai ales, spre personaje despre care au auzit sau doar presupun ca ar fi gresit. Caci, nu-i asa, ce este mai placut ochiului rau decat sa poata arunca noroi in alte obrazuri. Nu voi intarzia prea mult pe acest subiect, deoarece as risca sa fac apologia "papagalicismelor" - iar acest lucru nu m-ar innobila absolut deloc. Cu toate acestea nu pot sa nu observ ca cei mai rautaciosi guralivi sunt tocmai aceia care "n-au dupa ce bea apa" fie din punct de vedere financiar, fie sentimental, fie social... sau, mai grav, toate la un loc, uneori...

Aceia care isi rateaza sansele la umanizare prin inchipuirea dezumanizarii celorlalti merita lasati in pace: sa putrezeasca intrinsec, cu imaginatia lor grobiana, ranceda, cu spurcatele cuvinte puturoase, culese nu din carti, ci de pe maidane, cu pastisele de prietenie fortata spre a mai afla ceva "scandalos" direct de la sursa...

In vreme ce unii sunt rasfatati de soarta, altii sunt batuti de ea... 

Am senzatia ca mestecatorii de vorbe urate nici macar nu constientizeaza grotescul situatiei ai caror artizani sunt - tocmai pentru ca, pe ei, probabil, nu se oboseste nimeni sa ii "discute". Ar fi ca si cum un print ar gasi de cuviinta sa vorbeasca urat despre un cersetor... De ce s-ar obosi?!...

PS:  Priviti oamenii si viata cu ochi blajini: pentru ca vorbele calde, gesturile blande si gandurile inaltatoare ne pun in legatura cu Dumnezeu! ... si nu costa nimic...


Cu speranta ca, atunci cand veti auzi de toate, veti sti sa ascultati numai de bine (atat despre voi cat si despre ceilalti),


Iulia Herbil

Arată-le pe toate

2 comentarii:

Anonim spunea...

Fidelitatea exista acolo unde este iubire adevarata,asta insemnand implicit constientizarea iubirii avand in vedere pretuirea persoanei de langa tine,empatia,devotamentul si compasiunea; sunt elemente ale unui om care iubeste cu sufletul,nu doar in ratiune!

Infidelitatea este cauzata de anumite motive,incompatibilitati,neglijente,greseli,etc

Fidelitatea este acolo unde exista principii si credinta,acolo unde doua inimi au devenit una,si psihologic este dovedit ca un om care iubeste foarte mult un om,nu mai este atras de celelalte persoane,statistica in aceste cazuri demonstreaza foarte clar cum anumite persoane cu ani buni de casatorie,dupa ce pierd persoana iubita,nu o pot inlocui cu altcineva!

Moartea in acest context nu poate destrama iubirea,ea este eterna ca si Creatorul care a insuflat in om acest dar,care din pacate este cunoscut in esenta doar de putini!

Faptul ca majoritatea o face,nu demonteaza anumite exceptii!

Fiecare om este unicat si irepetabil,nu exista identic ci doar similar.

Exista oameni care sunt fideli,exceptii fie ca recunosti,intelegi sau nu, iar daca nu ai intalnit asta nu inseamna ca ei nu exista!

Iulia Sirbu spunea...

Mama mea ii este fidela sotului ei de mai bine de treizeci de ani: il iubeste ca pe cel mai frumos dar de la Dumnezeu si stie sa ii fie alaturi asa cum putini oameni stiu sa fie langa si pentru cineva. Asadar, daca am vorbit despre Infidelitate, am facut acest lucru doar pentru ca aceasta EXISTA, insa faptul ca exista nu ii verifica perenitatea. Imi pare rau daca am lasat sa se inteleaga altfel: CRED IN FIDELITATE SI CUNOSC FIDELITATEA IN OAMENI, nu doar in istorii si idei!
Ceea ce am vrut sa iterez este faptul ca gelozia, posesivitatea, atitudinea demonstrativa sau copiii (din flori, de cele mai multe ori) nu induc iubirea, nici fidelitatea. Amandoua sunt chestiuni care tin doar de liberul albitru, prin urmare nu pot fi impuse prin forte externe. Psihologia are cateva studii foarte interesante despre toata aceasta miriada de posibilitati...
In rest, sunt de acord cu fiecare cuvant pe care l-ai asternut mai sus! Mai mult, chiar sper in materializarea lor la nivel global, uman.

Cu drag,
Iulia Herbil

Trimiteți un comentariu

Vorbeste cu mine! Spune-mi ce parere ai tu despre asta, spune-mi ca gresesc sau, dimpotriva, sustine-ma! Hai sa vorbim deschis despre viata!