Despre cuvinte rele si imagini distorsionate... de Iulia Herbil

Cel mai lejer este sa te lasi dezamagit de alegerile altora, atata vreme cat nu esti in pielea lor. Contextul, psihologia, trecutul (mai ales copilaria timpurie) deosebeste oamenii nu doar in personalitati, ci, mai ales, in ceea ce cunoastem ca individualitati. Prezenta sau absenta personalitatii este, mai degraba, o speculatie, menita fie sa flateze, fie sa lezeze imaginea celui in discutie. De cate ori nu auzim ca aparenta greseala a cuiva este pusa pe baza lipsei de personalitate? ...


Cu toate acestea, este suficient sa ai cateva cunostinte primare de psihologie comportamentala pentru a intelege realitatea si, de ce nu, motivatia alegerilor eronate ale fiecaruia dintre noi. Un scurt exemplu trebuie definit pentru a exemplifica aceasta situatie cu realitati: cea mai buna explicatie a felului in care psihologia vine in ajutorul celor care cauta adevarul este acela ca, de cate ori gresim, gasim sprijin si intelegere in oamenii care ne cunosc cel mai bine -prietenii se grabesc sa inteleaga ce suntem si intarzie acuzarea. De ce? Acest lucru nu se intampla din cauza ca statutul de prieten i-ar obliga sa fie de partea noastra, ci tocmai pentru ca acest statut le-a dat ocazia sa ne cunoasca experientele sui generis si, prin aceasta, sa devina buni psihologi ai comportamentelor noastre. Altfel nu s-ar putea explica de ce au curajul sa ne spuna exact ce si cum am gresit...


De partea cealalata, insa, gasim oamenii care apuca de piatra, sa arunce grabit spre fapte, dar mai ales, spre personaje despre care au auzit sau doar presupun ca ar fi gresit. Caci, nu-i asa, ce este mai placut ochiului rau decat sa poata arunca noroi in alte obrazuri. Nu voi intarzia prea mult pe acest subiect, deoarece as risca sa fac apologia "papagalicismelor" - iar acest lucru nu m-ar innobila absolut deloc. Cu toate acestea nu pot sa nu observ ca cei mai rautaciosi guralivi sunt tocmai aceia care "n-au dupa ce bea apa" fie din punct de vedere financiar, fie sentimental, fie social... sau, mai grav, toate la un loc, uneori...

Aceia care isi rateaza sansele la umanizare prin inchipuirea dezumanizarii celorlalti merita lasati in pace: sa putrezeasca intrinsec, cu imaginatia lor grobiana, ranceda, cu spurcatele cuvinte puturoase, culese nu din carti, ci de pe maidane, cu pastisele de prietenie fortata spre a mai afla ceva "scandalos" direct de la sursa...

In vreme ce unii sunt rasfatati de soarta, altii sunt batuti de ea... 

Am senzatia ca mestecatorii de vorbe urate nici macar nu constientizeaza grotescul situatiei ai caror artizani sunt - tocmai pentru ca, pe ei, probabil, nu se oboseste nimeni sa ii "discute". Ar fi ca si cum un print ar gasi de cuviinta sa vorbeasca urat despre un cersetor... De ce s-ar obosi?!...

PS:  Priviti oamenii si viata cu ochi blajini: pentru ca vorbele calde, gesturile blande si gandurile inaltatoare ne pun in legatura cu Dumnezeu! ... si nu costa nimic...


Cu speranta ca, atunci cand veti auzi de toate, veti sti sa ascultati numai de bine (atat despre voi cat si despre ceilalti),


Iulia Herbil

Arată-le pe toate