miercuri, octombrie 29, 2008

If i were a boy...i would love to love the woman in you!


Cat e de adevarat? Ca toate femeile sunt curve ... cat e de adevarat? Mama ta...ce e? Femeie?
Am vazut videoclipul si ...nodul din gat s-a risipid intr-o suta de lacrimi...poate si mai bine, intr-un gust amar pe care si-l imaginau supapapele ce acopera limba si invata sa guste amintiri rele...
Necunoscatorii cred ca doar urmele de pe trup sunt dureroase, ca pumnii si picioarele in stomac dor mai tare ca umilinta tradarii, ca sa scuipi sange e mai greu decat sa scuipi vise...statute...mucegaite de atatea asteptari...
Femeia care sunt a primit prin suflet calatoriile catorva personaje din tabara adversa, iubita, asteptata, sperata...si cu fiecare plecare de iubiri a mai ingenuncheat putin, a mai imbatranit putin, a mai pierdut putin din inocenta marilor sperante... Ma tem ca nu mai stiu sa imi imbratisez marea iubire cu brate verzi, inmiresmate de prospetimea sufletului neinceput...ma tem ca mi s-au uscat crengile si, trosnind, mi se desprind de trunchi sa imi cada, neputincioase, la picioarele celui care se vrea alintat de frunze zburate demult, spre toamnele altor tinuturi...
Mi-e cumplit sa mai fiu altfel decat eu...sa ma trezesc doar pentru el, sa ma transform in cea mai buna varianta a mea...doar pentru el, sa ma renunt pe mine si sa il recunosc pe el...sa iert tot si sa cer in schimb prezenta lui absenta...sa traiesc prin el, pentru el, dincolo de tot ce insemn eu pentru mine! Pentru ca prea de multe ori, punandu-mi in El totul, a trebuit sa o iau de la capat...cu nimicul pe care il facusem din mine...
Femeia care am fost a uitat sa-si spuna rugaciunea de seara...a uitat sa mai creada in Dumnezeul bisericilor, si-a construit temple in care sa isi planga,din cand in cand, mortii vii ai fostelor iubiri...
Femeia care sunt crede intr-un singur zeu: acela al iubirii. Si plange mereu cand noile religii ale lumii ii demonteaza, pagina cu pagina, verset cu verset, Vechiul si Noul Testament...sperand cumva ca apa vie a lacrimilor de suflet adanc sa poata readuce la viata androginii, jumatate cu jumatate!
Femeile care suntem va roaga pe voi, barbatii care sunteti, sa uitati o clipa ingrozitorul blestem al lui Napoleon si sa credeti in nevoia noastra de voi! Va rugam, nu mai faceti sex atata vreme cat nu cerem sa fim platite! Va imploram, pierzandu-ne poate si ultima picatura de mandrie, faceti DRAGOSTE cu noi, faceti cu noi COPII, faceti cu noi POVESTI NEMURITOARE DE IUBIRE !!! Fiti pe viata jumatatile noastre, nu de curve, ci de femei injumatatite si insetate de intregirea cu voi...pe vesnicie!...

sâmbătă, octombrie 11, 2008

Mircea Badea pe youtube - Cand clopoteii arlechinului fac sa zambeasca si ultimii nenorociti...


De cand am plecat la facultate, acum vreo 10 ani, n-am televizor...E o chestiune de obisnuinta, de dragoste de creatie a imaginii, mai degraba decat dragoste de consum. Nu consum televiziune decat de pe internet. Restul, e prea mult penntru mine, prea multa poliloghie si, de ce nu, o factura in plus, absolut inutila. Singurul motiv pentru care mi-as lua televizor este o emisiune buna! Dar singura emisiune buna din Romania, ramane "In gura presei" - iar emisiunea asta se poate foarte bine asculta...cu ochii inchisi, tocmai pentru ca e facuta de un om care pune mai mare pret pe istetimea limbajului propriu decat pe stralucirea imaginii (desi multi top modeli ar trebui sa il ia exemplu. SIC!)!
Peste toti berbecii cu capete patrate, peste toti deontologii cu pretentii de filozofi moderni, peste toate incruntarile 'telectuale si viziunile mature, voit grave ale colegilor "politologi" (ca...daca nici din talk-show-rile politice nu ies bani, din ce sa mai iese?) vine baietica asta cu frezuca asezata intr-o parte exact ca partenerii de cauciuc ai papusilor Barbie, frumusel foc - pupe-l mama de Ken - si indrazneste sa faca tumbe pe masa presarilor unde altii fac autopsii sociale!
Mircea Badea e plamada cea mai vie a lui Caragiale, doar ca e mai putin infumurat, mai putin scortos si mai putin fante....poate, tocmai de aceea mai mult...om! Mi-ar placea sa vad ca in jurnalismul romanesc intra personaje proaspete care sa semene mai mult cu Badea decat cu... Cristoiu, mai mult cu Teo decat cu ...Magda, mai mult cu ei insisi decat cu plasmuirile unor finantatori de trust...
Pana atunci eu va propun umil sa va bucurati de putinii bufonii colorati cu pensula inteligentei ascutite, care ne mai dau umor pe paine, facand haz de o Romanie necajita... Poate, poate, ne-om inzdraveni la cap, razand in hohote!