Eu sunt NIMENI. Vă recomand să fiţi şi voi aşa, din când în când...

Cald. Foarte cald. Mi se usuca gura: nu imi dau seama dacă e de la patriotismul francezului Jean Sevillia, care este pe punctul de a expulza orice formă de altceva nefranţuzesc - nu sunt sigură, dacă în sinea mea nu cumva cred că are dreptate ... Stiu ca are! Poate de-asta mi s-a făcut şi mai sete. Sala de lectura de la BCUT este incredibil de calda - dtpdv (din toate punctele de vedere)! Ma hotarasc greu sa plec spre iesire, dar am nevoie de un Cola urgent! Ar trebui sa beau apa plata, însă o viaţă fără vicii este o altă viaţă, o viaţă care nu ar mai fi deloc a mea... COLA!


Cand ies din sala, imediat langa uşă, femeia de serviciu are de făcut câteva retuşuri podelei. "Bună Ziua!", zambesc spre ea cu dintii din dotare expuşi pana la maseaua de minte. Femeia îşi ridică privirea spre mine si mă fixează din cap până-n picioare. Continuu sa mă hlizesc, aşteptând, cumva, un raspuns...
Ea mă "fixează ... fix". Nu vrea să îmi spună ce aştept eu să îmi spună. Mă simt încurcată: să o mai salut odată, chiar dacă ştiu sigur că m-a auzit?... N-am timp să-mi răspund la retorică: femeia deja intră în baie, cu treburile ei. Zâmbetul mi-a rămas pe faţă ca un rictus...tâmp. 


Cred că am deranjat-o cu ceva, sau că are o zi gri... 
...................................................
M-am întors cu otrava mea dulce spre sala, hotărâtă să nu o mai deranjez pe doamna de la curăţenie nici cu o privire. Era pe hol, curăţând podeaua. M-am ridicat pe vârfuri, să nu stric prea mult, si am păşit repede spre uşa de la intrare. De aici, un grup de studenţi s-au grăbit să iese peste mine, peste curatul lustruit, peste măsură de indiferenti la cei din jur. Nu s-au uitat, parcă nici nu au văzut... Ce sa mai salute?!....


Am înţeles atunci de ce nu mi-a răspuns femeia: chiar dacă nu mai era nimeni în jur, nu a fost sigură că am salutat-o pe ea - într-o lume în care toţi se îngrămădesc să dea bineţe profesorilor, mai ales acelora "ai dracului, la care abia treci", unde nimeni nu se grăbeste să îşi salute colegii, decât asa, cu plictis în glas şi cu un soi de "jemanfişism"... cine mai are timp să salute femeile de "servici"?! NIMENI!

PS: suntem un popor de slugi pentru că ne plac prea mult stăpânii! Trist este faptul că stăpânii, fiind români la rându-le, nu prea ne plac deloc pe noi, sclavii, ca au şi ei stăpânii lor la care să se inchine..."sclaveşte".

If i were a boy...i would love to love the woman in you!

Cat e de adevarat? Ca toate femeile sunt curve ... cat e de adevarat? Mama ta...ce e? Femeie?
Am vazut videoclipul si ...nodul din gat s-a risipid intr-o suta de lacrimi...poate si mai bine, intr-un gust amar pe care si-l imaginau supapapele ce acopera limba si invata sa guste amintiri rele...
Necunoscatorii cred ca doar urmele de pe trup sunt dureroase, ca pumnii si picioarele in stomac dor mai tare ca umilinta tradarii, ca sa scuipi sange e mai greu decat sa scuipi vise...statute...mucegaite de atatea asteptari...
Femeia care sunt a primit prin suflet calatoriile catorva personaje din tabara adversa, iubita, asteptata, sperata...si cu fiecare plecare de iubiri a mai ingenuncheat putin, a mai imbatranit putin, a mai pierdut putin din inocenta marilor sperante... Ma tem ca nu mai stiu sa imi imbratisez marea iubire cu brate verzi, inmiresmate de prospetimea sufletului neinceput...ma tem ca mi s-au uscat crengile si, trosnind, mi se desprind de trunchi sa imi cada, neputincioase, la picioarele celui care se vrea alintat de frunze zburate demult, spre toamnele altor tinuturi...
Mi-e cumplit sa mai fiu altfel decat eu...sa ma trezesc doar pentru el, sa ma transform in cea mai buna varianta a mea...doar pentru el, sa ma renunt pe mine si sa il recunosc pe el...sa iert tot si sa cer in schimb prezenta lui absenta...sa traiesc prin el, pentru el, dincolo de tot ce insemn eu pentru mine! Pentru ca prea de multe ori, punandu-mi in El totul, a trebuit sa o iau de la capat...cu nimicul pe care il facusem din mine...
Femeia care am fost a uitat sa-si spuna rugaciunea de seara...a uitat sa mai creada in Dumnezeul bisericilor, si-a construit temple in care sa isi planga,din cand in cand, mortii vii ai fostelor iubiri...
Femeia care sunt crede intr-un singur zeu: acela al iubirii. Si plange mereu cand noile religii ale lumii ii demonteaza, pagina cu pagina, verset cu verset, Vechiul si Noul Testament...sperand cumva ca apa vie a lacrimilor de suflet adanc sa poata readuce la viata androginii, jumatate cu jumatate!
Femeile care suntem va roaga pe voi, barbatii care sunteti, sa uitati o clipa ingrozitorul blestem al lui Napoleon si sa credeti in nevoia noastra de voi! Va rugam, nu mai faceti sex atata vreme cat nu cerem sa fim platite! Va imploram, pierzandu-ne poate si ultima picatura de mandrie, faceti DRAGOSTE cu noi, faceti cu noi COPII, faceti cu noi POVESTI NEMURITOARE DE IUBIRE !!! Fiti pe viata jumatatile noastre, nu de curve, ci de femei injumatatite si insetate de intregirea cu voi...pe vesnicie!...