Cand ies din sala, imediat langa uşă, femeia de serviciu are de făcut câteva retuşuri podelei. "Bună Ziua!", zambesc spre ea cu dintii din dotare expuşi pana la maseaua de minte. Femeia îşi ridică privirea spre mine si mă fixează din cap până-n picioare. Continuu sa mă hlizesc, aşteptând, cumva, un raspuns...
Ea mă "fixează ... fix". Nu vrea să îmi spună ce aştept eu să îmi spună. Mă simt încurcată: să o mai salut odată, chiar dacă ştiu sigur că m-a auzit?... N-am timp să-mi răspund la retorică: femeia deja intră în baie, cu treburile ei. Zâmbetul mi-a rămas pe faţă ca un rictus...tâmp.
Cred că am deranjat-o cu ceva, sau că are o zi gri...
...................................................
M-am întors cu otrava mea dulce spre sala, hotărâtă să nu o mai deranjez pe doamna de la curăţenie nici cu o privire. Era pe hol, curăţând podeaua. M-am ridicat pe vârfuri, să nu stric prea mult, si am păşit repede spre uşa de la intrare. De aici, un grup de studenţi s-au grăbit să iese peste mine, peste curatul lustruit, peste măsură de indiferenti la cei din jur. Nu s-au uitat, parcă nici nu au văzut... Ce sa mai salute?!....

PS: suntem un popor de slugi pentru că ne plac prea mult stăpânii! Trist este faptul că stăpânii, fiind români la rându-le, nu prea ne plac deloc pe noi, sclavii, ca au şi ei stăpânii lor la care să se inchine..."sclaveşte".
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu
Vorbeste cu mine! Spune-mi ce parere ai tu despre asta, spune-mi ca gresesc sau, dimpotriva, sustine-ma! Hai sa vorbim deschis despre viata!