Eu sunt NIMENI. Vă recomand să fiţi şi voi aşa, din când în când...

Cald. Foarte cald. Mi se usuca gura: nu imi dau seama dacă e de la patriotismul francezului Jean Sevillia, care este pe punctul de a expulza orice formă de altceva nefranţuzesc - nu sunt sigură, dacă în sinea mea nu cumva cred că are dreptate ... Stiu ca are! Poate de-asta mi s-a făcut şi mai sete. Sala de lectura de la BCUT este incredibil de calda - dtpdv (din toate punctele de vedere)! Ma hotarasc greu sa plec spre iesire, dar am nevoie de un Cola urgent! Ar trebui sa beau apa plata, însă o viaţă fără vicii este o altă viaţă, o viaţă care nu ar mai fi deloc a mea... COLA!


Cand ies din sala, imediat langa uşă, femeia de serviciu are de făcut câteva retuşuri podelei. "Bună Ziua!", zambesc spre ea cu dintii din dotare expuşi pana la maseaua de minte. Femeia îşi ridică privirea spre mine si mă fixează din cap până-n picioare. Continuu sa mă hlizesc, aşteptând, cumva, un raspuns...
Ea mă "fixează ... fix". Nu vrea să îmi spună ce aştept eu să îmi spună. Mă simt încurcată: să o mai salut odată, chiar dacă ştiu sigur că m-a auzit?... N-am timp să-mi răspund la retorică: femeia deja intră în baie, cu treburile ei. Zâmbetul mi-a rămas pe faţă ca un rictus...tâmp. 


Cred că am deranjat-o cu ceva, sau că are o zi gri... 
...................................................
M-am întors cu otrava mea dulce spre sala, hotărâtă să nu o mai deranjez pe doamna de la curăţenie nici cu o privire. Era pe hol, curăţând podeaua. M-am ridicat pe vârfuri, să nu stric prea mult, si am păşit repede spre uşa de la intrare. De aici, un grup de studenţi s-au grăbit să iese peste mine, peste curatul lustruit, peste măsură de indiferenti la cei din jur. Nu s-au uitat, parcă nici nu au văzut... Ce sa mai salute?!....


Am înţeles atunci de ce nu mi-a răspuns femeia: chiar dacă nu mai era nimeni în jur, nu a fost sigură că am salutat-o pe ea - într-o lume în care toţi se îngrămădesc să dea bineţe profesorilor, mai ales acelora "ai dracului, la care abia treci", unde nimeni nu se grăbeste să îşi salute colegii, decât asa, cu plictis în glas şi cu un soi de "jemanfişism"... cine mai are timp să salute femeile de "servici"?! NIMENI!

PS: suntem un popor de slugi pentru că ne plac prea mult stăpânii! Trist este faptul că stăpânii, fiind români la rându-le, nu prea ne plac deloc pe noi, sclavii, ca au şi ei stăpânii lor la care să se inchine..."sclaveşte".