UNIVERSITATEA CRAIOVA ... altfel...Daca tot suntem printre oameni, macar sa radem cu pofta!... (in zile ce ne raman triste)

Orice fata s-a confruntat cu dragostea de fotbal a iubitului ei...sau a prietenilor buni, sau a mai stiu eu cui. Asa ca, vrem, nu vrem, avem cate o echipa...ni se pune pata pe ea, din senin...si o veneram...sau nu... Mie imi place Craiova (daca e sa ma intrebati ...si daca trebuie neaparat sa imi placa una - am eu motivatia mea, ce te bagi? :))))

...pentru ca este/ a fost foarte foarte iubita...si are un imn romantic...
In rest nu ma intrebati, nu stiu cine joaca, de ce... Mai ales de ce mai joaca cineva la U Craiova...Eu, in locul baietilor de la mingi...as refuza sa mai joc fotbal... sau sa fac orice alt sport in Romania...Aici simpla existenta devine un sport in sine...

Dar, dincolo de filozofii, fotbalul, fie si prin acel pretext de quasi-defulare pe care il da oamenilor de pe stadioane, ramane una dintre marile iubiri ale publicului masculin. Si, in acest context, U. Craiova continua sa cucereasca si, de multe ori, sa franga inimi... pentru ca este foarte, foarte iubita (ca oltenii, doar, au sangre caliente, nu'? :P) Atat de iubita incat o canta si lautarii! Asta mi-a placut  - fara sarcasm! Serios! Am ras cu lacrimi! Va invit sa radeti si voi...sau sa incingeti o hora, ceva!

Hai CRAIOVA! HAI STUDENTII! (da', de ce le zice' studentii?).

Da'...melodia asta se canta la nunti?...sau...

la nunti de fotbalisti sau ce nunti?...hm...

ori vin cu lautarii pe teren?...

unde, la Drobeta Turnu Severin? :))

Nu, ca nu vreau sa ii chem la nunta mea, dar...

sau...sa-i chem?! :))) :))) :)))) :)))))

Oricum... Multumiri celui care a postat melodia pe Youtube! Bravo!

REVENIRE LA POSTARE: STAI CA AM MAI GASIT UNA! :))) ASTA E REMAKE;):

Am zis eu ca la nunti... 

da'...a cui era nunta?..hmmm?! O fi vreunu' de la UNIVERSITATEA...Casa de piatra! (Da' mireasa? Mireasa unde e? A! Da! Mai! Cred ca o furasera...si au primit lautarii pedeapsa!)...:)):)))

Inainte de incheiere, luati-va fustitele de samba si...bagati o topaiala, care cum stiti, care cum va pricepeti...pe cel mai frumos imn al unei echipe de fotbal din Romania. Chiar este cel mai frumos! 

(N-are legatura cu U. Craiova...dar nu m-am putut abtine :D Oricum, postarea aceasta toata n-are nicio legatura cu fotbalul. Niciuna.)

In speranta ca v-am readus zambetul pe buze, macar o clipa,

Iulia Herbil

Mircea Badea pe youtube - Cand clopoteii arlechinului fac sa zambeasca si ultimii nenorociti...

De cand am plecat la facultate, acum vreo 10 ani, n-am televizor...E o chestiune de obisnuinta, de dragoste de creatie a imaginii, mai degraba decat dragoste de consum. Nu consum televiziune decat de pe internet. Restul, e prea mult penntru mine, prea multa poliloghie si, de ce nu, o factura in plus, absolut inutila. Singurul motiv pentru care mi-as lua televizor este o emisiune buna! Dar singura emisiune buna din Romania, ramane "In gura presei" - iar emisiunea asta se poate foarte bine asculta...cu ochii inchisi, tocmai pentru ca e facuta de un om care pune mai mare pret pe istetimea limbajului propriu decat pe stralucirea imaginii (desi multi top modeli ar trebui sa il ia exemplu. SIC!)!
Peste toti berbecii cu capete patrate, peste toti deontologii cu pretentii de filozofi moderni, peste toate incruntarile 'telectuale si viziunile mature, voit grave ale colegilor "politologi" (ca...daca nici din talk-show-rile politice nu ies bani, din ce sa mai iese?) vine baietica asta cu frezuca asezata intr-o parte exact ca partenerii de cauciuc ai papusilor Barbie, frumusel foc - pupe-l mama de Ken - si indrazneste sa faca tumbe pe masa presarilor unde altii fac autopsii sociale!
Mircea Badea e plamada cea mai vie a lui Caragiale, doar ca e mai putin infumurat, mai putin scortos si mai putin fante....poate, tocmai de aceea mai mult...om! Mi-ar placea sa vad ca in jurnalismul romanesc intra personaje proaspete care sa semene mai mult cu Badea decat cu... Cristoiu, mai mult cu Teo decat cu ...Magda, mai mult cu ei insisi decat cu plasmuirile unor finantatori de trust...
Pana atunci eu va propun umil sa va bucurati de putinii bufonii colorati cu pensula inteligentei ascutite, care ne mai dau umor pe paine, facand haz de o Romanie necajita... Poate, poate, ne-om inzdraveni la cap, razand in hohote!