Doamna Zambet
Mergea, desculta, Fericirea,
pe strada ta... ma cauta...
Isi ascundea, de ploi, privirea
Caci era toamna... si tuna...
Asfaltul gri i se topise
Innamolit, pe sub picioare.
Septembrie o murdarise,
Dar ea radea in alb de soare.
De rece si, putem fi siguri,
de cautari epuizata,
tusind, se-nfiora de friguri
si de stranuturi scuturata...
Zambind, se tot ducea, departe,
tragand lumina dupa ea.
Eu transcriam, in gand, o carte:
„Sa-l conjugam pe a spera!”.
- ISH -
2 comentarii:
Parerea mea : Esti extraordinar de talentata, ai viziune si absolut tot ce-ti trebuie ca sa devii cineva in tagma visatorilor. Fa ceva in sensul acesta daca nu ai facut deja pentru ca ar fi pacat sa te pierzi in nimicuri.
Multumesc mult! Orice apreciere fata de ceea ce scriu este ca un balsam pentru mintea si sufletul meu... Voi face mai mult!
Trimiteți un comentariu
Vorbeste cu mine! Spune-mi ce parere ai tu despre asta, spune-mi ca gresesc sau, dimpotriva, sustine-ma! Hai sa vorbim deschis despre viata!