Vorbeam deunazi cu un om drag despre situatii... Si am ajuns la nenorocita clipa a tradarii in cuplu - cand ea sau el gaseste un alt el sau o alta ea. Cei ramasi in urma, cei de acasa, daca afla, sunt ingenuncheati, asa cum avertizau versurile regretatului Adrian Paunescu :"Ninsori mai grave decat moartea/ au fost, si sunt, si vor mai fi...".
Iata ceva mai grav decat moartea - sa iubesti fara sa mai fii iubit; sa fii iubit, fara sa poti iubi inapoi. Care este mai grea? Numai cine a trecut prin amandoua poate da un raspuns, insa, pentru un astfel de gest, iti trebuie curaj. Cumplit curaj. Implacabil verdict.
De obicei, prin natura unei simpatii fata de cel tradat, facem lobby pentru acesta. Fie Ea, fie El, daca este inselat, avem tendinta de-ai anula orice greseli, de a face ca totul sa para mai putin maculat in ceea ce priveste aceasta persoana, in vreme ce ne umplem mainile cu pietre spre a tinti catre "tradator". Pare just. Pare. Dar, daca ne intoarcem la intrebarea de mai sus: ce doare mai tare?...
Nu pot sa spun decat atat: AMAR de omul care nu poate iubi ceea ce se cuvine sa iubeasca! Orice drum ar alege este unul dureros: un drum al renuntarii la ceva, un drum al ranirii cuiva. Unde si prin ce pasi poate fugi de el insusi? Se poate el ierta la nesfarsit? Se poate el preface permanent? Si pot sa nu usture clipele in care isi vede chipul in oglinda disimularii? Este dragostea eterna? Intr-un caz ca acesta, Doamne Fereste!
Asadar, are rost, cand nu mai iubesti, sa incerci sa repari, sa ramai, sa schimbi, sa reconstruiesti?
Are sens, cand esti inselat, sa ierti, sa dai sanse unui om care NU TE MAI IUBESTE (si nu mai vrea sa auda ca accepti sa ii dai o alta, si o alta sansa - sansa la ce? poate doar la anularea de sine - perfid joc de a fi!)?
Un om care nu mai iubeste e pierdut. Da-i drumul! Nu-l lega! Are si el o viata, scurta, la fel de scurta ca a ta. Stiu ca ti-e greu. Dar lui ii este si mai greu, mult mai greu. Cand iubesti un om care nu te iubeste, cel mai mare bine pe care il poti face pentru tine si pentru el este sa ii dai drumul. Nu stiu daca va puteti recastiga sufletele, dar, orice alta decizie, in mod cert, le-ar pierde pe amandoua.
Sa pierzi, voluntar, doua suflete, din orgoliul de a pastra in fata lumii o amarata de imagine... Merita?
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu
Vorbeste cu mine! Spune-mi ce parere ai tu despre asta, spune-mi ca gresesc sau, dimpotriva, sustine-ma! Hai sa vorbim deschis despre viata!