Banii si pretentiile...

Din pacate, subiectul nu este deloc unul dintre cele mai lejere... Cei care nu au cunoscut aceasta rasa impura, a parvenitilor, pot visa mult, se pot erija in lupte injuste in numele descrierilor ideologice ale propriilor pretentii...puerile... 
Ideea acestei abordari mi-a venit odata cu intrebarea: De ce fluturii isi ranesc aripile alergand in zborul lor absurd spre lumini artificiale?...


Am o prietena pe care varsta a inselat-o in asteptarea ei de a-l intalni pe el: frumos, destept, tanar, cu bani.... De fapt, ultima parte este pe locul intai... Incerc sa ii explic faptul ca lucrurile nu sunt nici pe departe asa cum par, ca banii facuti peste masura creeza orgolii imense si, mai mult decat atat, frustrari imense. Da! Da! Frustrari. Sa ma explic: nu am cunoscut pana acum om bogat care sa nu creada ca poate cumpara orice - ce iti spune tie acest lucru?! Nu! Nu e vorba despre darnicie... Este vorba despre frustrarea de a crede ca tot ceea ce pot obtine in viata se poate obtine, mai sigur, cu bani. Or, acest lucru ne duce spre urmatoarea concluzie: orice om care crede despre el ca e valoros financiar crede, implicit, ca toti oamenii care se aduna in jurul lui - de laprieteni pana la femei - sunt acolo MAI ALES pentru acest motiv! Nu conteaza nici macar de unde vin acei oameni, ce familii au sau nu au in spate, ce cunostinte au, ce pretentii au... nu conteaza daca au sau nu au si ei bani la randu-le... ATATA VREME CAT STAU IN PREAJMA UNUI OM CU BANI,OMUL ACELA VA CREDE CA STAU ACOLO PENTRU BANII LUI. Or, daca aceasta nu este o frustrare morbida ce vine odata cu averea materiala, atunci nu e nimic... 
Trebuie sa mentionez faptul ca acest lucru se intampla mai ales oamenilor care nu au crescut in familii bogate: si sunt foarte multi! Oamenii care au crescut visand sa aiba candva bani, in momentul in care au ajuns sa ii detina, traiesc indiscutabil cu senzatia ca toti ceilalti viseaza la asta si, mai mult ca sigur, toti ceilalti au mai putini bani decat ei si vor sa atenteze la bunurile lor materiale. 
In tot acest timp, acestor indivizi li se dezvolta, implicit, alte si alte veleitati care nu isi gasesc suport in realitatea imediata. Cumplit este faptul ca, indiferent de calitatile umane ale acestora, ei o aseaza deasupra tuturor pe cea mai putin importanta dintre ele: banii. 
Din pacate, pentru cei care cred ca exista relatii sincere de amicitie sau, Doamne fereste, de dragoste intre un parvenit si un om normal (prin normalitate intelegem chiar oameni bogati, cu conditia ca acestia sa se fi nascut in familii bogate), ei, bine, psihologia va contrazice amarnic. 
Parvenitii au frustrarea majora de a nu reveni cumva la ceea ce au fost, pe cand oamenii normali au o delicatete aparte, au o relaxare permanenta care te face sa te simti ...acasa...in preajma lor, au un farmec inefabil care iti transmite o stare de liniste, de familiaritate - sunt oameni alaturi de care te simti ca un vechi prieten, chiar daca ii cunosti doar de cateva minute. In schimb, parvenitul are o alura constipata: oricat ar vrea sa para de relaxat, este mereu preocupat de postura, de gesturi, de...cuvinte - parvenitul asteapta mereu sa fie complimentat, incurajat, apreciat, dar nu ar aprecia pe altcineva "mai putin bogat decat el" nici in ruptul capului. Omul normal pune pret egal pe cei din jur, parvenitul pune pret doar pe avere: "daca este mai bogat decat mine, este valoros, altfel, inseamna ca e pe interes!", isi spune acesta in mintea lui stramta in care au loc doar denumirile de organe reproducatoare folosite pe post de argument. 
Parvenitii sunt convinsi ca toate femeile sunt curve care umbla dupa banii lor si ca toti barbatii sunt niste bieti neajutorati care au nevoie de ei. Parvenitul nu este prietenul cuiva: el este ori protectorul ori protejatul cuiva (depinde cati bani are acest "cuiva" - daca are mai putini este un protejat, daca are mai multi, este un protector).
Unui parvenit ii este sila de parveniti. Corolar, cum analizeaza lumea prin prisma propriului exemplu, si, mai mult, cum are convingerea ca toti ceilalti vor sa se imbogateasca prin orice mijloace, parvenitului ii este sila de toti - are o permanenta grimasa - semn ca e plictisit de toata lumea care "se straduieste sa se bage in seama cu el!" 
Este foarte important sa recunoastem parvenitii, pentru ca pot atenta grav la statutul nostru! Daca te aventurezi sa accezi in viata unui parvenit, risti iremediabil sa fii pus in lumina celor care au vrut sa ii fure bunurile: fie ele financiare sau de  alta natura. De ce? Pentru ca parvenitii au alergie la oamenii independenti - acestia nu concep ca cineva care a fost la un moment dat in anturajul lor sa aleaga...altceva! Parvenitii sunt Alfa si Omega grupului de prieteni, familiei sau cuplului. Doamne fereste sa nu te inchini preamaretiei lor, ca Dracu' te-a luat! Nu te mai spala nici Iordanul de gura lor spurcata care va spune despre tine tot ce este mai rau, mai compromitator, mai mizerabil - pentru ca pot si pentru ca urechile celorlalti ii asculta...muteste. 
Ce se intampla daca, totusi, ajungi sa ai o relatie cu un astfel de element periculos?! Simplu! Tot ce e mai rau!  Indiferent ca e fata sau baiat, partenerul tau va fi mereu seful, iar tu sclavul. Adica: tu trebuie sa taci si sa asculti, tu trebuie sa crezi si sa nu cercetezi, tu trebuie sa fii fidel/fidela, in vreme ce partenerul tau are chiar obraznicia sa iti povesteasca  detalii despre ultima lui aventura, ca si cum ai fi un prieten bun care trebuie chiar sa ii aplaude succesele de alcov. Daca nu ti se pare fair-play aceasta abordare, desigur ca poti pleca instantaneu la viata ta, la alte treburi, la alta relatie. DAR, parvenitul nu va lasa lucrurile asa: din punctul lui de vedere,  oricat de mult ar fi mintit intr-o relatie, parvenitul este intotdeauna cel mintit; oricat de mult ar fi inselat intr-o relatie, parvenitul este intotdeauna cel inselat - legea dupa care isi ghideaza existenta este: "daca nu esti cu mine, esti impotriva mea!". Acest om, barbat sau femeie, va pierde multa vreme pentru a-ti aminti cat ai gresit, pentru a distruge orice orizont pe care viata ti l-ar putea deschide, pentru a te tara intr-o mocirla de cuvinte si povesti pe care greu le vei putea curata de pe hainele noului tau prezent, daca esti cumva un om interesat de parerile celorlalti. Daca nu esti, atunci vei ramane cu o sila de parvenitism care te va impiedica sa mai legi vreodata amicitii cu parvenitii.