Am nevoie de tine!

Este uimitor felul în care, în viaţă, cădem pradă orgoliului personal, sacrificând, în numele autorităţii, dreptul la dragoste şi confort.
Când i-ai spus ultima oară dragostei tale: 'Am nevoie de tine!'?
Paradoxal, cu cât nevoia noastră de dragoste creşte, cu atât ne străduim mai mult să mascăm această nevoie! Pornim un război pueril al 'nasului pe sus', al demonstraţiilor de independenţă sentimentală, al nervilor şi al interpretărilor fără fond. Pe măsură ce această bătălie îşi parcurge itinerariul absurd, nevoia noastră de celălalt creşte şi, culmea, proporţional cu aceasta creşte şi rigiditatea noastră, insistenţa noastră în impunerea autonomiei absolute. 'Nici nu am nevoie de tine, dacă vrei să ştii' - iată concluzia implacabilă care vine să înlocuiască în mod tragic adevărul eteronomiei noastre sentimentale. Cu cât celălalt este mai puţin disponibil, cu atât ne erijăm în false apostazii care dislocă, uneori iremediabil, coeziunea spirituală a cuplului.
Secretul dependenţei de dragostea celuilalt este unul foarte bine păstrat în cuplu. Niciunul dintre cei doi parteneri nu este dispus să lase garda jos înaintea celuilalt, iar acest lucru poate duce la catastrofe. Câte despărţiri nu survin în urma unor astfel de jonglerii radicale!
Când lupta pentru supremaţia autonomiei personale merge prea departe, exprimarea sinceră şi deschisă a nevoii faţă de celălat devine o provocare bilaterală: chiar dacă te hotărăşti să devii asertiv, acest lucru nu implică şi credibilitate. Celălalt va fi luat prin surprindere de atitudinea ta, atitudine care îl va scoate din zona de confort, nefiindu-i familiară. Şi aici se poate ajunge la un nou conflict: acela în care sinceritatea ta cea mai profundă este pusă sub semnul iritant al întrebării! Secretul este să nu te întorci la armele disimulării: tu trebuie să rămâi ferm în dezvăluirea adevărului tău şi să ai răbdarea necesară celuilalt de a se readapta la apropiere, la dezvăluire, la armonia de cuplu, zguduită îndelung de prea multă teamă de slăbiciune...
'AM NEVOIE DE TINE!' - iată o propoziţie care face diferenţa între fericire şi nefericire! Cereţi, şi vi se va da; spuneţi, şi veţi fi auziţi; preţuiţi, şi veţi fi preţuiţi!

PS: fiecare dintre noi se simte flatat de faptul că omul care îl cunoaşte aproape pe de rost încă mai are nevoie de el, de dragostea lui!

Iulia Sirbu Herbil