Duminicile noastre...

Timpul ma tradeaza ca un amant simandicos pe care viata il grabeste spre alte asternuturi: a trecut atat de repede soarele de duminica! Stiu ca astazi lumina e la fel, dar...este Luni...si lunea oamenii uita sa se lase incalziti de cer! N-au timp!


Excelenta Sa, domnul Sot, si-a luat foarte in serios rolul de insufletit telamon pe umerii caruia se sprijina timpanul imparatiei mele - drept pentru care duminicile sunt cele mai frumoase zile ale vietii noastre, in vreme ce toate celelalte sase zeite cu douazecisipatru de maini intinse a epifanii de imbratisare ma silesc la asteptarea noptii. 

Pentru ca imi place sa traiesc in dualitatea androgina a normalitatii casnice, imi place sa aud cum se ciocnesc paharele a neindemanare de maini dragi in vreme ce eu  "pun in farfurii", mor de dragul "bataii" pe ultima bucatura de ceva bun si sunt insami toate cele 38 de grade de afara, si sunt toata vară, si toata duminică! Dar nu azi... Nu luni, nu marti, nu miercuri, nu joi, nu vineri, nu sambata...
Doar duminica! Atunci cand telefonul uita cum se suna, cand sase dimineata a pierit, cand il trezesc imbratisat pe 9 si il adorm din nou spre pranz, pentru ca nimeni nu se grabeste...nicaieri...