 |
| Eu, Sorina, tati, mami, Gelu, Marius si Darius Sarmisegetusa Regia... |
 |
| Mami si tati Sarmisegetusa Regia |
 |
| Gelu Adrian Herbil Sarmisegetusa Regia |
Noi, impreuna, si fiecare dintre noi, individual?...?... Omul, cu gramajoara lui de ani, culesi din dorinte care par capete de lumi; noi, cu goana dupa idei mai mari decat ale altora, cu lauda noastra de fiecare zi intru senzatii mai tari, mai mandre, mai ...merituase decat ale predecesorilor, ale vecinilor sau ale celor ce vor urma...? Cam cat din vesnicie valoreaza toate visurile, toate lacrimile, toate urmele de iubiri nerecunoscute sau negate pana la refuz de rusinea parasirii, toate noptile pierdute in dragoste aproape inumana, toate zilele in care ne-am trezit din cine stie ce cosmaruri sau din cine stie cate vise frumoase, dar zadarnice...
Cam cat din toata averea aceasta plina de minuni, cu cancanuri de mahala regala, cu glorii de-o clipa sau de-o vesnicie-a-unei-vieti, cu laude si aplauze la scena deschisa, cu strigate si renuntari publice, cu clopoteii nostri cei de toate zilele pe care ni-i atarnam la gat ca animalele din turma, sa aratam pe unde ne umbla pasii...sa lasam urme...urme...in vesnicie...care vor dura...cat?
Unde se termina lumea noastra si unde incepe lumea lor? De unde pana unde tine hazardul, grotescul, tavaleala prin noroiul placerilor umane...si unde incepe redemptiunea? Cui i-o cerem?
Sunt oamenii intregi, absolut perfecti atunci cand...ce? Cand au luat la facultate? Cand au semnat certificatul de casatorie? Cand au iscalit vreun contract mai insemnat de inavutire peste noapte? Cand si-au botezat copiii? Cand? Cand poti sa spui ca: gata... ai trait destul...ai facut destul...ai luat si ai dat suficient...deci, poti pleca (sa ne amintim de studentul lui Gide care isi propusese sa se sinucida atunci cand va fi foarte fericit, ca sa dea eternitate fericirii proprii)...
Cand poti fi atat de multumit de tine insuti incat sa ... dormi linistit pe lumea cealalta, caci stii sigur ca vesnicia nu te va uita?!
NICIODATA!
Ne intoarcem la pamant, in pamant, lasand in urma amintiri de o viata sau de o clipa, cativa oameni care plang sincer si trei, patru date cheie pe un loc de veci: nume, prenume, anul nasterii, anul mortii... Apoi ni se pare o drama... Drama de a muri - parca ar fi nedrept, parca ar fi cumplit, parca ni s-ar intampla numai noua... sau alor nostri...Cand, la cat este vesnicia asta de mare... noi, toti noi, impreuna sau individual, cu istorii personale, nationale, universale...nici nu am existat vreodata cu adevarat! Si nici nu vom exista vreodata: ca picaturile care impletesc mladierea oceanului...se intuiesc...dar nu se aleg...
...in vesnicia de care vorbeam... nici oceanul nu a existat vreodata...si nu va exista, asa cum ea insasi, eternitatea, se anuleaza pe sine, devenind neant...adica nimic...
Asadar, cel mai sigur element al acestei lumi este particula derivata din ... chintesenta atomului...adica nimic.
Nimicul sta la baza tuturor lucrurilor: pentru ca din el se naste totul, si in el se intoarce totul. Si noi, cu toate ale noastre, cu toti ai nostri, suntem nascuti din el, ne intoarcem la el si, probabil, suntem el... Adica nimic.
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu
Vorbeste cu mine! Spune-mi ce parere ai tu despre asta, spune-mi ca gresesc sau, dimpotriva, sustine-ma! Hai sa vorbim deschis despre viata!