 |
 |
Voua, iubirilor mele trecatoare, subtile, trecute, planse nestiut, nebanuit de mult ... necugetat de tare...
Voua, dragelor mele sperante de o clipa, ce va crezusem vieti, ce va sperasem vesnicii...ce m-ati facut viata, ce ma ingaduiti vesnicie...
Voua, celor de care am fugit grabnic in salvarea unor brate mai blande cand va simteam gheata, nu v-am spus niciodata nimic...nici macar ADIO...
Va spun acum...simteam sa va spun cuvantul care desparte, linistit, realitatea de amintire, adevarul de himere, sufletele de suflete... Adio, dragele mele sageti de papadie suflate in toamnele jocului de-a oamenii mari! Fac pace cu voi...dupa atata amar de-nchipuite razboaie ce ne-au gonit din cuiburile prieteniei... V-am indragit pe fiecare, asa cum ati fost, sau, poate, asa cum va crezusem!
Fiecare, cu putinele voastre cuvinte, mi-ati asezat in cartea vietii lectia facerii de mine: m-ati invatat sa fiu, cumva, un om mai bun...ca anima, ca animus! Si va multumesc, fiecareia-n parte! Pentru ca ati existat in viata mea, inchisa intre coperte de carti visate indelung si ascunsa dincolo de vederile lumii obisnuite...
Adio, voua, celor indragite pe atunci, fiecare dintre voi, cum credeam ca n-am sa mai indragesc vreodata! Iubiri... in felul meu, pentru voi si pentru mine! Am avut nevoie de voi, atunci cand v-am primit... Mi-ati intregit singuratatea pe cand nu mai vedeam dincolo de mine, mi-ati aprins in ochi straluciri de curaj...m-ati ajutat sa fiu!
Adio, jocurile mele de-a viata si de-a moartea, minunatele mele ghidusii cu destinul! Adio si va multumesc! Pentru ca, fara voi, nu as fi stiut in ce pamanturi se imprastie semintele sufletului ca sa poata creste din ele, verde, verde, intregirea...
Acum, ca v-ati implinit aceasta binecuvantata menire, ingaduiti-mi sa va spun atat: MULTUMESC! ADIO!
 |
Cu...seninatate,
"Esmeralda"
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu
Vorbeste cu mine! Spune-mi ce parere ai tu despre asta, spune-mi ca gresesc sau, dimpotriva, sustine-ma! Hai sa vorbim deschis despre viata!