Raspuns...putin obosit...pentru comentarii anonime

In viata asta mi-am supus psihicul unei lupte inchipuite cu societatea: din fericire, insa,  societatea asta are loc pentru toti - si pentru nebuni (printre care am buni prieteni si cunostinte apropiate, "nebuni" in fata carora imi plec fruntea si ma invalui in amintirile copilariei, sperand sa pot indupleca viata sa ii crute de la acest stigmat dureros! Nebuni reali si nebuni inchipuiti pe care ii iubesc, pe care nu ii uit, pe care ii vreau langa mine mereu si in lumea carora am fost cel mai aproape de mine insami - una dintre aceste fiinte este, DA! Bunica mea!), si pentru genii (am intalnit, la extrema cealalalta, oameni a caror minte iscoditoare ingenuncheaza cele mai aspre spirite, si n-am cutezat sa musc venin, si n-am indraznit sa misc, sa respir, sa cred altceva decat adevarul la care m-au lasat sa acced!), si pentru copii (asa cum suntem toti atunci cand nu ne insusim, inca, dreptul la replica...), si pentru parinti (asa cum devenim fiecare dintre noi de fiecare data cand incercam sa ii aducem pe ceilalti pe drumul inchipuit, de noi, MAI BUN, doar pentru ca este drumul nostru...)... si pentru mici scriitori de ganduri contemporane (eu sint printre acestia si imi asum naivitatea, condescendenta, serviabilitatea sau duritatea lor, cruzimea faptelor, trasaturile neglorioase ale limbajului, lipsa de curaj sau prea indrazneala lor! Pentru ca pe blogul acesta, deasupra tuturor scrierilor si la capatul fiecarei fraze de final se afla numele meu - IULIA HERBIL, fie pentru a sublinia finetea, fie pentru a itera ignoranta, MA EXPUN unor oameni care pot scrie ORICE...in comentarii, aparati de un anonimat virtual, sperand sa ma poata atinge in vreun fel, dar... Numele meu este Iulia Herbil. Si scriu cu sufletul, si scriu cu amintirea, fie ca este amintirea mea sau a unui om drag mine, amintirile sunt urme de realitati, iar eu le pun aici, sa le citeasca sau sa nu le citeasca NIMENI. Si ma cheama IULIA HERBIL! Cu bine sau cu rau asta sunt, asa ma cheama, asa scriu...). 
Ceea ce va incapatanati, unii dintre voi, sa nu intelegeti este faptul ca scrisul se intampla din sentimente ce se nasc FIE DIN EXPERIENTE PROPRII, FIE DIN EXPERIENTE LA CARE AI PARTICIPAT, CHIAR SI SPIRITUAL, PENTRU CA OAMENII CARE LE-AU CLADIT  ITI SUNT PARTE DIN FIINTA PRIN DRAGOSTE, PRIN PRIETENIE, PRIN TIMP...  Asta nu vrei sa intelegi tu, domnule sau doamna anonim care imi reproseaza ca nu stiu "sa pastrez o guma de mestecat"... PROBABIL ca nu stiu. Sau, poate, nu ma mai intereseaza sa pastrez o guma de mestecat. AM INVATAT CA EU, LA RANDU-MI, SUNT O GUMA DE MESTECAT... SI AR TREBUI ALTCINEVA SA INCERCE SA MA PASTREZE PE MINE -  cu sau fara savoare comerciala! 
 
ASADAR:
1) sa nu va amagiti, nici macar o clipa, ca sunt flatata de comentarii care pun la indoiala casnicia mea - am intalnit prea multi anonimi ascunsi sub nume cu rezonanta, ale caror spirite nu rezonau, pur si simplu, cu Umanul la care faceam EU apel! Asadar, dezavuez orice incercare de "trezire" a mea la "realitatea" pe care voi o cunoasteti, in felul vostru, eu o cunosc... in felul meu!
2) sa nu va creeati iluzia ca as trai cumva tot ceea ce scriu sau ca tot ceea ce scriu ar fi urmarea, exclusiv, a ceea ce traiesc -  am scris, da!, despre infidelitate si gelozie pentru ca, sotie fiind, am cunoscut multe alte sotii - inainte ma invarteam in cercuri de domnisoare... si m-a inghetat nonsalanta cu care INSEALA si SE LASA INSELATE multe dintre ele!!!! Observatie deloc fina ce ma obliga la punctul urmator:
3) La antipodul discursului meu despre evenimentele rele ale unei casatorii sunt exemplele  - incredibile in acest context -  ale unor femei care au facut aproape totul pentru dragostea lor - DOAMNE care au stat ani la rand sa invete impreuna cu sotii lor cuvintele, mersul in picioare, tinutul furculitei in mana, mestecatul, inghititul, MAME care au stiut cu cine si de ce au facut copii, salvandu-si iubirile de la paralizie!!!! ANI! DIN VIATA LOR! PENTRU VIATA LOR! -  in IUBIREA ASTA CRED EU! IUBIREA ASTA este singura pe care o cunosc!
4) sa imi lasati, rogu-va, cuvintele sa va mangaie sufletele sau sa va redea curajul, fara a merge cu imaginatia pana acolo incat sa le transformati in fapte ineluctabile ale viitoarului meu! Ar fi o greseala! Si merit mai mult decat false banuieli de adulter -  fie la adresa mea, fie la adresa sotului meu - iar aceasta depozitie ne duce la punctul urmator:
5) pentru aceia dintre voi care cred ca mai ales oamenii ... "proeminenti" (prin frumuste, nume sau bani) inseala si mint -  va spun atat -  aceia care nu cunosc legile si regulile curtoaziei sunt mai mult supusi greselii decat aceia care au cunoscut minciuna, prefacatoria si "cucerirea" in toate formele lor... 

Iar daca mai aveti timp sa credeti ca am fost vitregita de toate acestea va spun atat -  nu este pe lume femeie care, atunci cand iese din casa, singura, sa nu fie curtata macar de un individ... Problema apare atunci cand indivizii sunt din ce in ce mai putini, sau femeia este din ce in ce mai proasta... Dati-mi voie sa fiu maniaca si sa cred ca nici eu nici vreuna dintre prietenele mele dragi nu ne aflam intr-o astfel de nefericita situatie! Si chiar daca ne-am afla, divortul ar fi mai la indemana decat adulterul...pentru acelea dintre noi care stim ce inseamna FERICIREA!


ATAT!
 

PS: Si, da, ai drepate pe jumatate, anonimule, guma a mai avut si gust de venin, dar, ca orice om cu papile gustative sanatoase, am scuipat-o imediat ce am simtit ca dulceata ei ar fi o o inchipuire... Si, poate, in amintirea ei am scris despre gume... :))) PENTRU CA VENINUL este un caz nefericit , DULCEATA, insa, este o constanta :D


Cu un strop de apostazie,
aceeasi IULIA HERBIL