Cartaresciana

sau de ce iubim barbatii

Nu, nu suntem fara de putere sau de cunostinte. Nu ne impiedicam de nevoi imaginare, stim sa schimbam un bec, o priza, chiar lita dintr-o siguranta de panou electric, avem banii nostri, timpul nostru cu noi, prietenii nostri, visuri de care nu se leaga visurile altui suflet in mod special, avem nervi tociti si nervi de tocat, avem chiar si rabdare pentru altii, credem ca putem orice... Si traim foarte bine singure. Am facut asta. Ne-a placut.
Dar
sufletele noastre de androgin tanjesc dupa acea parte insinuata in alt corp. Putem tot, singure, dar avem nevoie de mai mult.

Avem nevoie de barbati

nu pentru ca sunt mai puternici decat noi, ci pentru ca stiu cat suntem noi de sensibile;
nu pentru ca sunt mai mult decat noi, ci pentru ca noi suntem mai mult langa ei;
nu pentru ca poarta parfumuri extravagante, ci pentru ca pielea lor miroase a "acasa";
nu pentru ca ii cautam, ci pentru ca ei stiu sa ne gaseasca;
nu pentru ca langa ei traim extazul, ci pentru ca ne imbraca in linistire;
nu pentru ca sunt neintinati, ci pentru ca vad ranile de dincolo de petele noastre;
nu pentru ca avem totul langa ei, ci pentru ca nu mai avem nevoie de nimic
..........................
pentru ca stim cat de nedreapta e singuratatea dupa ce se moare in doi,
dar si gustul Invierii.

 pentru ca, printre ei aflam jumatati care se potrivesc perfect pe toate piulitele, bresele si resorturile noastre, astfel incat, odata uniti, nu ne iese niciun surub pe afara, poate doar cateva arcuri inutile...