Iulia Sîrbu Herbil. Poezie.

Poezia, pentru mine, este ca o spalare cu pacate. Nu, nu este o spovedanie, este undeva la antipodul spovedaniei. Ceea ce scriu nu are legatura directa cu ceea ce traiesc. Simt nevoia sa spun aceste lucruri pentru ca am indus in eroare, prin versuri, buni prieteni care mi-au purtat de grija si care s-au temut pentru mine, suspectand nefericiri ascunse ale sufletului meu. Evident, am si eu nefericirile mele, ca orice muritor. Dar, prefer sa le rezolv intr-o maniera empirica.

Drama lirica, in schimb, pe care o dizolv in realitate, are legatura mai degraba cu sentimente induse prin nu stiu ce miracole ale substituirii: o poveste ascultata din gura unei persoane a carei suferinta ma patrunde pana la lacrimi, o aventura teribila a unui om care a prins aripi peste noapte, un cantec, o ecranizare a unei vieti, o lacrima pe obrazul unui indragostit: eu sunt in toate lucrurile ce ma impresioneaza, atunci cand sriu. O prietena mi-a spus odata cum sotul ei a divortat de ea pentru amanta. Asa am scris poezia "Divort" pe care am postat-o, nu demult, pe youtube. Telefonul a inceput sa-mi sune frenetic. Prieteni de demult care nu ma intrebau daca divortez, dar ma intrebau daca sunt bine... A fost simplu sa deduc. Am sters poezia de pe net si telefoanele au incetat. Radeam singura. Ca om care scrie, imi este foarte greu sa inteleg dificultatea pactului fictional pentru cititor - am pretentia absurda ca cei care ma cunosc, cel putin, sa stie deja ce sunt, ce simt. Dar nu. Cititorul se pierde pe sine in versurile mele si crede ca ma traieste pe mine. Nu il acuz. Cum am spus, eu singura, cand scriu, traiesc ceea e scriu - ma insinuez in acele situatii despre care scriu. Daca scriu despre dureri ma imaginez traindu-le, pana cand ma trezesc suspinele la realitate, si, totusi, durerea aceea nu inceteaza decat la punct. Daca, uneori, suntem feriti de fericire, niciunii dintre noi nu suntem feriti de suferinte. De aceea, stiind cum se sufera, imi este la indemana sa ma erijez in povestile altora despre suferinta. Si atunci scriu ce ma lasa ei sa simt, povestindu-mi candva emotiile prin care au trecut...

Acestea fiind spuse, va multumesc pentru patrunderea atat de vie a cuvintelor mele rimate si va doresc lectura placuta, fara ingrijorari!
Cu drag si dragoste furata, daca vreti,
Iulia Sirbu Herbil

"Dragostea este copilul zamislit la capatul pasiunii dintre Binecuvantare si Blestem." (Iulia Herbil)

Sunt coasta din coastele tale, Barbate:


 Natura, pe veci, te-ntregeste cu mine! Incearca sa nu-nfigi cutitul in spate


 Bucatii de suflet culese din tine...
(Iulia Herbil)