Libertatea nu se pierde: ea este o esenta care, prin asumare, te poate transforma, oricand, in parfum sau in...fum.
Adolescenta mea a fost una banala, cu patru pereti si o veioza aprinsa pana tarziu spre prea devreme; cu papusi in al caror albastru plastifiat de ochi deschisi spre mine aveam, uneori, senzatia ca insusi nenumitul si-a aprins privirea; cu mii de carti adunate de parinti in biblioteci neincapatoare; cu scrisori catre doua prietene bune, ale caror pagini inca mai pastreaza pete albastre de lacrimi amestecate cu cerneala destainuirilor sincere si unice. Ani atat de plini de toate aceste "nimicuri", ca nu au avut si vreme pentru libertati mundane. Petrecerile cu gasti de colegi imi pareau, la nivel teoretic, imensa pierdere de timp, superflua experienta, inadmisibila asumare.
Nici astazi lucrurile nu stau cu mult mai diferit. Viata de noapte imi pare intensa doar in masura in care ea se petrece cu vorbe, cu destainuiri, cu trairi, cu tot ceea ce inseamna stimuli pentru toate simturile: emotia unei descoperiri nu va putea egala vreodata banalul defularii prin expunerea publica, adesea vulgara.
Or, libertatea este tocmai asumarea placerii proprii, refuzul de a deveni membru activ al unei turme ale carei doleante nu te satisfac. Chipurile oamenilor sunt diferite. Asa le sunt si sufletele, visele, convingerile.
Viata nu are timp pentru minciuna de sine. Pasiunile sunt, oricum, suficient de egoiste incat sa stoarca de energie orice ins, de aceea, se impune ca ele, atunci cand se declanseaza, sa fie sincere.
Nu visa visele altora! Emotiile lor pentru visele lor nu vor semana cu emotiile tale pentru visele lor. De buna seama ca nici emotiile tale pentru visele tale nu vor semana cu emotiile celorlalti pentru visele tale. Ajungem aici, din nou, la impostura. A te plasa pe o pozitie care, in ciuda faptului ca satisface exigentele unei alteritati, nu iti poate aduce tie, ca entitate, nicio bucurie - aceasta este definitia mea pentru impostura. Intr-o atare situatie nu te afli la locul tau. Si, atunci, oricat ar fi ceilalti de fericiti pentru tine, tu nu iti mai poti "pipai" (vorba lui Arghezi) bucuria.
La antipodul acestei stari se afla beatitudinea firescului. O conditie, oricat de simpla, oricat de umila, care umple nevoia ta de identitate, iti reabiliteaza sufletul. Oamenii cu minte bogata nici nu baga de seama lumea din jurul lor, de aceea traiesc, atat de rezonabil, cu atata decenta, in mizerie. Mintile in care viata este traita la nivel de idee, aproape in concurenta cu viata reala, sunt ale oamenilor salvati de la impostura. Ai mai mult timp pentru adevarul tau si mai putin timp pentru neadevarul permanent stilizat al lumii.
Bunaoara, lumina nu doar ca nu se stinge in spatele ochilor inchisi, ci, poate, abia atunci, incepe sa stapaneasca umbrele. Sufletul este mai degraba vant decat piatra, de aceea ii vine greu sa stea pe loc. Mult mai usor ii vine sa zboare. Ideile nu sunt altceva decat aripi. Tie cum iti place sa zbori?
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu
Vorbeste cu mine! Spune-mi ce parere ai tu despre asta, spune-mi ca gresesc sau, dimpotriva, sustine-ma! Hai sa vorbim deschis despre viata!