Sarbatori Fericite, de acasa!

Calafat. Orasul luminilor de suflet pentru mine. Strazile isi dezvaluie dintii stralucitori de luminite, impodobind cu zambet copilaresc pamantul facerii mele. Aici am fost eu facuta om. De copil, de adolescent. De fiecare data cand ma intorc... imi iau gura de suflet proaspat si ma refac...om. E minunat sa ai unde sa te intorci la ai tai! Mai ales cand ai tai sunt oameni atat de ... albi! Am o familie cum nu multora le-a fost dat! Parintii - binecuvantarea mea de la Dumnezeu! Fratele meu, Ionut, a crescut repede si a devenit parinte la randu-i, punand la picioarele lumii un copil pe cat de frumos pe atat de galagios - nepotelul meu, Ionut Jr. este primul cadou de Craciun care m-a facut sa inteleg de ce exista si cum...minunile.
Sunt cel mai bogat om de pe pamant! Pentru ca toti cei dragi mie traiesc, sunt sanatosi, ma iubesc si ma iarta. Mai mult, e pace! E rece afara si in casa focul valseaza in umbre prin salile de bal ale peretilor, astept sa ii cant bradului colindele zapezii, si sa-i multumesc lui Dumnezeu pentru ca m-a invatat sa-i pretuiesc lumina!
PS - Nu e important cat costa varful bradului...dar e vital sa poti saruta mainile care il aseaza desupra crengutelor cu miros de rasina...

SARBATORI FERICITE!

CU ZURGALAI DE BUCURIE,
Craciunita domnului Herbil :)

In prag de Paste sa invatam iertarea!

In primul rand iertarea de noi... Asa vom ridica steagul alb, predandu-ne in fata greselilor umane, smerindu-ne, intelegandu-ne noi pe noi si reusind, astfel, sa fim mai buni...noi cu noi, noi cu voi...
Libertatea sufletului vine din multumirea de a fi singur mai bun decat propriul tau ieri. Va propun, asadar, sa incercati maretia concurentei cu voi insiva, razboi suav al carui sigur invingator veti fi, indiferent de durata sau rezultate, lupta dreapta si blanda in care veti invata MAI BINELE fara compromisul umilintei, fara caderea in derizoriu, fiind purtati mereu de propriul vostru crez, spre gloria curata a ceea ce sunteti pregatiti sa deveniti!
Va provoc la o lupta dreapta cu voi insiva, singura modalitate de a atinge, cu adevarat, maretia unui cer de albastre idealuri personale. Concurentele cu ceilalti manjesc sufletul cu invidie, cu incapacitatea aprecierii unor valori clare ale adversarului imaginar, cu incapatanarea de a nu vedea si de a nu invata din propriile greseli. Iata de ce ma tem ca nu aceasta este calea, gasind ca singura modalitate de a deveni mai bun este concurenta cu noi insine...
Sincere felicitari celor care indrazniti aceasta lupta! Sincere condoleante celor care alegeti sa va balaciti in mocirla unei concurente imaginare cu adversari care nici macar nu exista, asa cum ii vedeti voi! Sper sa va aflati linistea, calea, lumina! Va incurajez sa o faceti!

Dumnezeu sa ne binecuvinteze pe toti, in prag de Paste, si sa ne invete iertarea...de noi insine!
Paste si viitor fericit!

Cu glorii de lumina,
Iulia Sirbu