duminică, iulie 28, 2013

Prislopul dezamagirilor


Saptamana trecuta am fost la Prislop... Am ramas cu un gust acru-amarui in miezul parerilor mele despre fratii credinciosi ortodocsi - am sa va spun si de ce, in cele ce urmeaza.

Locul de veci al parintelui Boca trona intr-un cimitir in care erau doar morminte de calugarite (SIC!). Si, pana la mormantul lui, treceai pe langa un lac si un pom (unii dintre oamenii locului spun ca acel pom e sfant pentru ca - ATENTIE! - Arsenie Boca ar fi  dat cu capul in el, facandu-l sa para, in ochi lucizi, un nebun sau, cel putin, un impiedicat - cata distorsionare a realitatii!). Aceste doua locuri sunt pline de bancnote, semn ca frustrarile si rugaciunile au, uneori, acelasi izvor. Mai mult, oamenii inca nu au invatat ca Dumnezeu nu este impresionat nici de monede, nici de bancnote, fie ele si de 100 EURO.

Cati dintre voi aruncati banuti in fantani, lacuri ale fericirii, copaci ai manturirii? Ce vreti sa primiti pe un banut, pe o bancnota? Si, daca aruncati, valoarea economica a obiectului pradat de locul magic este direct proportionala cu valoarea dorintei? Adica: la dorinte mici, monede romanesti, la dorinte mai maricele, monede occidentale, la dorinte deosebit de mari trecem pragul bancnotelor? Aceasta este legea pe care functioneaza sfintii? Sau, mai degraba, aceasta este strategia de marketing a manastirilor - prindem un martir, il declaram sfant, ne punem pe sapat lacuri si pe sculptat copaci, sa dea "frustratimea" cu banul (la propriu), ca, oricum, credinciosii sunt incapabili sa lupte activ pentru dorintele lor.

Mai usor e sa faci repede un "Tatal nostru", sa pupi niste moaste sau o cruce, apoi sa astepti.... Iar, daca asteptarea nu da roade, sa dai vina pe Sfantul, ca nu ti-a indeplinit dorinta, apoi sa iti muti "trupele" la alta manastire, cu alti sfinti, poate ceva mai potenti, poate, de data asta, tu cu ceva mai multe bancnote in buzunar, pe care sa le poti arunca intr-un lac mai mare...
Lacul cu bani de la manastirea Prislop -
deasupra sunt bancnote iar punctele lucioase de pe fundul lacului
sunt monedele adunate intr-o dimineata de duminica.
 Iarta-ne, Doamne, ca nu stim ce facem!
In final, departe de locul fizic in care oamenii isi inghesuie propriile orgolii si dorinte, sa il cunoastem pe cel care propovaduia dragostea si libertatea mintii (stim cu totii ca banii inseamna inrobire). Doamnelor, domnilor, daruiti cateva minute din viata dumneavoastra pentru cunoasterea a macar putin din cel care a fost, intre pamanteni, Arsenie Boca!

2 comentarii:

Anonim spunea...

Imi pare rau sa citesc despre aceste lucruri, Iulia!!! Credeam ca numai la mine in zona se mai preteaza lumea la asa ceva.. Cred ca, mai nou, oamenii au o manie de a arunca monezi in apa, oriunde s-ar afla. ..Cu putina vreme in urma, am fost la gradina zoologica.. Ce sa iti spun.. intr-o balta de peste am vazut mai multe monezi decat pesti.. iar lumea aruncase monezi pana si in habitatul ursului polar...Alina B.

Iulia Sirbu Herbil spunea...

Ali!!!! Ce surpriza! Faptul ca se apeleaza pana si la ursi pentru implinirea unor dorinte este inca o dovada ca oamenii au mai multe visuri decat actiuni... Este bine sa ne dorim lucruri pentru care suntem dispusi sa luptam de unii singuri, altfel, vom da vina inutil pe urs sau altceva :)) Te pup si iti doresc rezultate mult asteptate!

Trimiteți un comentariu

Vorbeste cu mine! Spune-mi ce parere ai tu despre asta, spune-mi ca gresesc sau, dimpotriva, sustine-ma! Hai sa vorbim deschis despre viata!