Importanta lui A NU STI

Am o problema cu oamenii care cred ca stiu prea multe. Am o problema si mai mare cu cei care cred ca stiu tot. Ii ascult, dau din cap amabil si ma gandesc la ceva frumos, avand grija sa aprob cu un zambet, pe cat posibil, cuvinte rostite atat de imbulzit incat fac un zgomot care nu ma lasa sa le aud.

Mi se pare o chestiune de bun simt sa spui "nu stiu" sau "nu ma priveste". Ar fi minunat daca am putea, cu totii, sa intelegem ca, inainte de A FI, a fost A NU FI, si ca, inainte de A STI, a fost A NU STI. Iar peste toate acestea are drept de viata si de moarte, providentialul NU MA INTERESEAZA!

Imi acord, public, respectele si profunda admiratie lui A NU STI - un inceput fin, decent, vital pentru orice lege de bun-gust, pentru orice incercare de constructie, pentru orice pretentie la A STI.

PS: Poftim exemplu... Nu puteau sa spuna simplu, clar - "Nene, n-am citit, dar, acum, ca m-ai facut sa ma simt ca atare, o sa ma apuc de citit...cred" :)