Daca nu ai nimic cu Dumnezeu, nici El nu are nimic cu tine...

Pana la sfarsitul facultatii am fost tot ce putea fi o persoana religioasa - membra a corului bisericesc, visand sa urmeze candava viata monahala. In gimnaziu mi-am facut bagajul, impreuna cu o buna prietena (acum ateu convins), si ne pregateam sa fugim la manastire, pentru a scapa de pacatele lumii din jur. Camera copilariei mele semana mai mult cu o chilie, tablourile si fotografiile de familie mi le inlocuisem cu icoane, spre disperarea parintilor,  cartea de rugaciuni nu lipsea din gentuta de scoala, cruciulita era o permanenta in penar si la gat, cand ma rugam, eram patrunsa pana la lacrimi si, de cate ori ma simteam obosita, aveam senzatia ca femeia din icoana se incrunta la mine, iar Iisus ma ignora, ca pe un pacatos amarat. Inutil sa mai spun ca, dupa atata evlavie, Dumnezeu era vinovat pentru fiecare nereusita a mea - cum, Doamne, adica eu ma rog toata ziua, imi petrec serile in genunchi si tu indraznesti sa imi strici media de premiul I? INADMISIBIL!
Ceea ce nu stiam eu pe atunci este faptul ca trebuie sa il ajuti pe Dumnezeu sa lucreze prin tine, nu sa ii ceri sa lucreze pentru tine. Recte: cu cat te dedici mai mult planului tau, cu atat si Dumnezeu te ajuta in realizarea lui. Si invers, cu cat fugi mai tare de nelinisti, petrecandu-ti timpul in rugaciuni in locul demersurilor de rezolvare a problemelor, cu atat si Dumnezeu se indeparteaza de planurile tale. 


De exemplu: daca esti atacat, jefuit, amenintat, lovit, umilit, ce faci? Cazi in genunchi si spui Tatal Nostru, sau te zbati, ripostezi, devii si tu o fiara care vrea sa rupa lanturile terorii? 


Te zbati! Raspunzi cu aceeasi moneda! Ii multumesti dupa aceea lui Dumnezeu, dar, pana una, alta, trebuie sa il ajuti sa te salveze. Iar asta nu se face demonstrandu-ti slabiciunea, in genunchi! La razboi nu mergi in genunchi. Niciodata!


Tot acest discurs a fost pentru a sublinia absurdul unei situatii care frizeaza ridicolul - ROMANIA, de aproape o saptamana, a prins glas, a luat atitudine, s-a revoltat, a urlat, s-a zbatut. 


Aseara, Constanta a ales sa se puna in genunchi si sa spuna Tatal Nostru... 


Daca o alta tara iti declara razboi, tu, statule, ce faci? Iti pui cetatenii in genunchi si dai comanda: "Atentie, toata lumea: la rugaciune!" (SIC!)

Romani, ridicati-va in picioare, luptati voi pentru Dumnezeul vostru, nu ii cereti Lui sa lupte pentru voi, de unul singur!