Posesivitatea: calitate si defect?

Sunt recunoscuta drept o persoana posesiva. Nu ma declar eu, ma declara cei din jur: ei spun ca asa se vede dinafara si ca atitudinea mea denota posesivitate. 
"Bine, bine, dar eu nu sunt posesiva! sau... sunt?!..."
Ce inseamna possesivitate? 
Cel mai sigur este sa intrebam DEX-ul. Iata ce scrie la carte:
POSESÍV, -Ă adj. 1. (despre pronume, adjective, articole) care indică posesiunea, apartenența. 2. care manifestă, trădează spirit de posesor.


Conform definitiei, posesivitate, pana la urma, mi se pare un adjectiv fara de care o relatie este sortita esecului. Pe principiul "Ce-i al meu e doar al meu", Ordinul Indragostitilor capata un sens. Daca nu as simti ca apartin celui de langa mine, daca nu as simti ca el este al meu, de ce, Doamne iarta-ma!, sa ma mai declar indragostita? 


Dragii mei, lipsa de posesivitate este o amputare a picioarelor iubirii. Fara sa ai pretentia de apartenenta bilaterala, iti plimbi iubirea in carucior cu rotile si ai veleitati de participant la un maraton pe viata! Te minti singur/a! 


Sunt posesiva - daca posesivitate inseamna declaratie de razboi in fata celor care atenteaza la integritatea sexuala ori sentimentala a barbatului meu. 
Si sunt atat de posesiva ca, orice om care mi se declara neposesiv, mi se pare o minciuna cu ochi! 


Eu nu imi imprumut nici hainele, cum sa imi dau cu imprumut barbatul? Nici vorba! 
Mi s-a intamplat sa fiu constransa de situatie si sa dau o haina cu imprumut. Cum am procedat? Am facut-o cadou! Nu vreau inapoi ceva ce nu imi mai apartine! Nici macar o haina! PUNCT!
Pot investi sentimente si timp, bani si vise, renuntari si victorii in ceva, DAR, cand am sentimentul deposedarii, cand nu mai am satisfactia apartenentei totale, plec fara sa stau pe ganduri. Fuga, fuga spre viitor, ca sa nu ma prinda trecutul din urma: sunt recunoscuta drept un om care "da cu piciorul" la tot din orgoliu. CATEGORIC! Decat sa stau in palatul altcuiva, fara drept de posesie, mai bine imi iau un cort si dorm in el - dar stiu ca pe cortul meu pot scrie cu litere de-o schioapa: "IULIA'S! Don't touch: I KILL YOU!"
Defecte mari, ati putea spune... Se prea poate, recunosc. Nu am avut nicicand pretentia de a fi un om perfect. Am si eu piulite lipsa. Una dintre ele se cheama posesivitate. Si o iubesc - pentru ca e lipsa MEA! 
Dar, de unde aveti voi certitudinea ca este o lipsa?...
Posesivitatea este un apanaj al umanului - altfel nu am munci toata viata ca niste robi doar ca sa avem CASA NOASTRA, MASINA NOASTRA etc. Casatoria, in sine, nu este altceva decat o declaratie de posesivitate - bilaterala. De ce sa te mai casatoresti, daca nu simti ca apartii, daca nu simti ca iti apartine? De ce sa iti mai cumperi o casa, daca nu vrei sa fie a ta? 
Amatorii de orgii declara ca nu au sntimentul posesivitatii intr-o relatie: prea posibil - intrebarea este pe ce se bazeaza acea relatie? Daca se bazeaza pe libertate reciproca, atunci avem de-a face cu o prietenie, cu o colaborare. Prin aceasta, dragostea se diferentiaza de prietenie - te supara deposedarea.
Barbatii si femeile care declara ca sunt dispusi sa isi imparta partenerii cu altcineva sunt fie goliti de sentimentele iubirii erotice fata de celalalt, fie, dimpotriva, sunt disperati de posibilitatea deposedarii si aplica principiul - "mai bine sa stiu ca il trimit eu, decat sa stiu ca alege singur pe altcineva!". La aceste alegeri quasi morbide participa si partenerul care, nu in putine randuri, declara ca principal motiv al neintelegerilor in familie POSESIVITATEA celui inselat, nu INFIDELITATEA celui care inseala! Or, lucrurile stau exact invers! 
Oamenii care inseala sunt paraziti sentimentali. Trebuie sa scapi de ei ca de capusele daunatoare, ca de pureci, ca de paduchi - pentru ca sunt la fel de daunatori, de iritanti si de insidiosi. Aici vreau sa va vad: aceasta declaratie de lipsa de posesivitate, aceasta acceptare a celui de langa tine fara niciun fel de pretentie - aceasta este adevarata posesivitate-cea negativa. Sa te agati de ceva sau de cineva, in ciuda tuturor lucrurilor negative care vin odata cu aceasta incatusare ascunde, sub masca aparentei libertati, exact imposibilitatea eliberarii - aceasta este posesivitate negativa! Nu aduce nimic bun, submineaza iubirea, autoritatea, increderea. Pe cine mintim? 
Posesivitatea "pozitiva" este apa calda, confortul unei bai perfecte. Lipsa ei te supune dusului rece al infidelitatii. Te trezeste brusc la realitate! Si abia de aici incolo poate incepe fluxul posesivitatii "negative"...