Printre tavile de checuri aburinde spre nasucul roz de ger al celui plecat in toamna gri mereu devreme si intors mereu tarziu, nasuc ce viseaza lapte proapspat cu cacao si felii vanillate de prajitura casei, zeita bucatariei avea un secret numai de ea stiut - pentru ca cele mai bune opere de arta ale cuptorului sa nu fie irosite. Taina aceasta era fredonarea unui cantecel...stiut sau nestiut, plasmuit sau amintit, bland sau aprig. hmmmmmmm...... Vocea modula valsuri pe deasupra aluatului care crestea vazand cu ochii...Si cantecelul prindea forma de prajitura...cuvinte de zahar...acorduri de vanilie: I love all the ways you are!...
Cu umorul mustatilor albe, de-o clipa, cand buzele se inmoaie in lapte cald,
Iulia Sirbu Herbil
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu
Vorbeste cu mine! Spune-mi ce parere ai tu despre asta, spune-mi ca gresesc sau, dimpotriva, sustine-ma! Hai sa vorbim deschis despre viata!