Draga Adrian,

Iti multumesc pentru fiecare balonas de sapun alintat de zambetul roz al copilariei de care te agati cu ochii stralucind albastru milenar, iti multumsc pentru fiecare bijuterie scornita din sarme rugininde, purtata pe degetul meu la conferinte unde oameni mai mari decat mine se straduiau sa iti egaleze iubirea prin inele din aur veritabi...inutil... Iti mai amintesti cand, in plina aniversare OADOR, purtatorul de cuvant se mandrea cu o minunatie innodata fistichiu a inel de logodna coclit, ce ameninta sa ii infecteze inelarul de la atata rugina adunata in ploile de santier? Mai stii cum mi-am aparat comoara pana la zadarnicia insistentelor? Pentru ca acolo erai tu! Pentru ca diamantul ce i-a luat azi dreptul la admiratie are lumini adanci, lunecande spre privirile tuturor, dar bijuteria de tinichea era o comoara stiuta numai de ochii sufletelor noastre! Iti multumesc pentru sarutarile in somn, de care nu iti amintesti in zori, pentru dezordinea ce ia forme de curatenie in pasii nostri inserati de dans, incurcati printre papucii verzi de casa si cartile pe care uit mereu sa le asez pe noptiera... Iti multumesc pentru tot EU-l meu, bun si rau, alb si negru, curat si mizerabil uneori, prostesc in fata vietii si absolut genial in clipele de glorie divina - pentru ca, intre cutiile mici, captusite in catifea rosie, intre cutiile mari, captusite in satin alb, cadoul tau cel mai de pret ramane acela de a ma fi daruit PE MINE INSAMI! Iata de ce ii multumesc venirii tale de ieri, prezentei de azi, si ramenerii de maine ... langa ceea ce SUNT CU ADEVARAT! Pentru ca e mare lucru sa iubesti.... si lucru de-a dreptul maret este sa fii iubit in schimb, NU pentru ceea ce lasi impresia ca esti, ci DOAR si CHIAR IN CIUDA a ceea ce esti cu adevarat!

Cu blandete de femeie iubinda,
inca Iulia Sirbu... inca...