RE: LOVE THERAPY

Si Tudor Chirila grait-a, virtual: hai sa ne bagam mintile in piept si inimile-n cap - cine are curajul sa scrie despre fostele iubiri fara sa murdareasca amintirea lor, sa puna pe hartie/blog reverberatiile sufletului...de atunci...! Uite: e nevoie sa vina altcineva cu ideea amintirii, cu bunul simt al plecaciunilor sincere in fata clipelor de diamant, transformate iremediabil si trist in noroi al regretelor.
Ce minune! Sa pastrezi nepatata memoria iubirii...Putini dintre noi au acest har! Eu ma pierd in anonimatul celor multi si ma tem de trecut, de urat si de ura.
Prima mea iubire a fost o frumoasa lectie de viata, primita in Vama Veche, la un concert Vama Veche...in ultimul an de existenta Vama Veche, ca un facut! Baiatul asta cret, cu sufletul facut bulgari de vis, cu blugii mereu prea largi, descaltat de virtuti mondene si descult pe scena, copilul asta mare cu capul prea in nori ca sa poata vedea mai jos de cer, el, Tudor, i-a indragostit pe multi.
Erai cool in liceu daca stiai versurile lui! Provincialii nu prea ajungeau pe la concerte, dar cine ajungea...V.I.P. se numea (Sic!). Iata-ma-n turma! Curentul vamei era un soi de Emo ceva mai dichisit. Prea lasi sa ne sinucidem, noi eram in stare doar sa ne ratam: fie "alcoolizam", fie umblam cu alcoolici, fara sa constientizam "sinuciderea" sociala. Prea putini erau cu capul in norii boemei rapsodii a inspiratiei, ca Tudor, prea multi cu capul in nori de alcool. Si ne bateam joc de noi si de ceilalti, fara nimic sfant, fara discernamant, fara demnitate.
La fel si iubeam...Hotel Cismigiu a fost scris inteligent, a fost cantat cu mult talent, cu mult suflet, subtil, sensibil, metaforic...prea mult pentru niste adolescenti tampiti, cu gurile cascate la o scena pe care se visau candva, luand autograf. Acesti rupti-in-blugi cu pretentii de boemi luau totul motamo. Sa te f... in hotel Cismigiu devenise "preludiul unei nopti de vara". Melodia fiecarui cuplu "in trend" era musai sa faca parte din "palmaresul" Vamii. Si, parca, toate notele acelea mulate pe motto-uri tandre ne faceau sa ne indragostim sincer, adanc, aproape iremediabil.
Cand am ajuns pentru prima oara la Vama Veche, pe malul marii, dupa cinci ani de dragoste nebuna, nebuna, pe ritm de Vama Veche, visand la plaja cu nisip din scoici macinate ... eram deja obositi. EU si EL ne luptam sa tinem vie promisiunea "pentru viata". Eu gresisem, oarecum - asa credeam atunci - indraznind, dupa intaia despartire, sa incerc o iubire noua. INUTIL! M-am intors, cu sufletul bucati, la cel care se rusina in fata prietenilor sa-mi mai prinda mana. Era manjita de pacat...gandea EL. EU ... credeam. Cum imi cautam iertarea in ochi ce nu stiau pe atunci sa priveasca suflete! Si ma durea ca nu mai meritam sa ascult langa el melodia noastra, si ma ingrozeam ca, de fiecare data cand o vom asculta impreuna, EL ma va ruga sa nu il ating... si se va intoarce spre prieteni, strigand dupa chelner pentru inca un rand...
Cumva, insa, am ajuns la mare...NU singuri! Pentru ca Vama Veche elogiaza (Doamne, ca era sa scriu Elodiaza!) prieteniile, grupurile mari de tineri care se intrec in nebunii simbolice de eliberare - asa credeau unii - printre care si EL.
Am primit de acasa bani cam pentru trei concedii normale - dar a trebuit sa stau in cort cu el - ca asa e la Vama Veche. In fata camping-ului era strada principala pe care treceau, la diferenta de minute, mini-bus-uri spre "celalalt" litoral - am luat unul, dupa o cearta cumplita si hohote de plans, dar m-am intors dupa prima statie. Cred ca voiam sa vad pana unde se poate merge in "dragoste". Si am vazut.
A izbucnit pasiunea la concertul lor - al celor care ne "adusesera" impreuna, fara sa stie ca existam. Melodia "Zmeul" mi-a ajutat jucaria zburatoare sa inteleaga faptul ca e vina mea - nu am stiut sa il tin in vant. L-am prabusit! Si iesirile violente...erau din cauza mea...tot timpul. Ca uite, pana la urma s-a intamplat ce banuia. Nu contau blondele din trecut, brunetele efemere sau sms-urile nesemnate, de amor, pe numarul 1740... pe care il stiam din memorie pe atunci...Nu contau absentele, betiile, ignoranta - conta ca EU devenisem in sfarsit ce se astepta EL sa devin. O ... si aici ma veti scuza, dar mi-e greu sa scriu despre mine, chiar si la nivel ipotetic, un cuvant care e departe de tot ceea ce insemn.
Atunci, la concert, a mai fost o melodie...despre O ... SUFICIENT! Eu, care dadusem cu "zmeul" meu de pamant, devenisem O... si urma sa fiu tratata ca atare...o seara mai tarziu...
Cand (desi era la una dintre betiile lui, deja obisnuite) m-am trezit sa il anunt ca nu mi-e stapan. Ca vreau libertate si vreau sa inteleg Vama dupa vibratiile sufletului meu, vreau sa iubesc singura, fara retete, fara "lautari", fara pretentii de nemurire. SI VREAU SA FIU TINUTA DE MANA IN FATA TUTUROR!
Cand am inteles ca vara nimeni nu arunca in tine cu bulgari de zapada sa-ti zdrobeasca obrazul, am stiut ca am primit intaiul pumn. Era ciudat! Nu ma simteam lovita! Aproape ca imi venea sa rad - eram doar un pic umilita de umilinta lui. Si nu mai stiu ce lovituri dureau mai tare: cele din suflet sau cele de pe trup?! In mintea mea, omul care striga, impleticindu-si cuvintele: Am fost zmeul tau, dar n-ai meritat! ... ce esti! se facea de ras. OOOOOOOOOO! Dar cat de tare ma inselam! Victima este intotdeauna cea vinovata in fata "prietenilor"...
Bineinteles ca in noaptea respectiva am trait calvarul vietii mele - lunga si plictisitoare poveste, aceeasi cu povestile celorlalte victime ale violentei in cuplu. Stiu doar ca, dupa ce organismul sau a cedat si a imprastiat prin jumatate de cort ce bause mai devreme...a cazut prada somnului, obosit de lupta. Si mai stiu ca am apucat patura si mi-am invelit calaul, apoi m-am ghemuit departe de el, fara sa plang. Eram blocata. Nu intelegeam. Si nici macar nu ma mai durea. Singura mea durere trainica de atunci a fost ca mintea aceea imbolnavita de gelozie si alcool a gasit argumente in melodii pe care le iubeam eu si alte zeci de mii de tineri!
Dimineata am plecat singura, spre Di, prietena care ma rugase sa accept bursa de vacanta la Neptun, impreuna cu ea - se acordau 10 zile GRATIS la mare absolventilor de studii superioare cu media de absolvire peste 9.50. Eram si eu pe acolo. Dar ... Am ajuns la Hotel cu Di si m-am bucurat de camera alba, ca miresele de Palatul Stirbei! In rest, nu-mi mai amintesc nimic de atunci - stiu, doar teoretic, ca au fost multe lacrimi, prea multe la nici 23 de ani, pentru o poveste ce incepuse putin inainte de 18...la majoratul nebun de veselie al unui coleg de clasa, pe imnul adorabil - "Am doar 18 aaaaani!..." Dar, vedeti voi, si melodia asta a fost scrisa ca imn al bucuriei dinaintea marii drame a vietii - baiatul din poveste urma sa...se sinucida din dragoste, in armata, daca am inteles eu bine...

Motivul?! O... O...O...singuratate prelungita pe fondul unei sensibilitati la nivel psihologic - adica DEPRESIE din DRAGOSTE! E chiar la moda acum :( - dar exista tratamente. Credeti ca degeaba americanii au promovat Prozac, Xanax, iar mamele ne imbie mereu cu ceai de tei in astfel de cazuri?!

E bine sa iti cauti prietenii in astfel de situatii. Sa ii lasi sa te caute, sa te gaseasca... E bine sa tragi de tine sa iubesti din nou...sau...sa te lasi iubit. Si e FOARTE BINE sa vorbesti cu un psiholog, macar! De ce dau lectii?! Pentru ca...o lunga perioada am reusit sa fiu inca in viata, ca sa ajung acum sa traiesc de-a binelea;) A! Si reia-ti vechile pasiuni!Vei iubi din nou daca iti dai voie!E drept ca multa vreme am evitat sa ascult Vama Veche...dar...ce vina au poetii pentru nebuniile lumii? Ei doar le canta blajin si cu sfiala: poate, poate, s-o prinde si de noi, muritorii, cate un strop de vesnicie... A bon entendeur, SALUT!