Jumatatea androginului ce-am fost...jumatatea buna...

E a o suta una oara cand buzele mele se contureaza pe cuvinte in forma androginului desprins in doua...Dar, acum, totul se intampla la unison cu miscarile feline ale sufletului care mi se onduleaza in linii moi pe trupurile aburinde ale sentimentelor...

Ea a o suta una oara cand ma ridic deasupra apelor cu talpile goale, cu bratele intinse si despuiate de orice arme, cu sanii visand la plinul alaptarii si cu pantecul cerand brate inmiresmate de curaj din care sa isi adune lumina pentru viitor...De fiecare data cand ma avantam pe coama apelor involburate ale pasiunii, cataram inot cel mai inalt val, sa ma tavalesc in spuma coamei lui prin iluzii de feciorelnica indragostire, sa ma arunc odata cu el prin clabucii inaltarii peste ape, uitand ca se va sparge intr-o clipa, neasteptat, dureros, trantindu-ma in tornade vii de ape fumegande spre pietrele ascutite ale cuvintelor de ADIO, pana la malul povestii de amor, zdrobita, zguduita, zdrentuita la suflet si fara binecuvantarea plansului...Taieturile increstate pana la osul credintei imi inabuseau urletele intr-un suspin sfarsit, lesinat, ce spera mereu sa fie ultimul... Ranile mi le-au siut mangaia doar panzele stravezii de apa lina ce imi aluneca spre tample, de pe malul vietii, cu alinturi de prieteni vechi sau noi, asistenti ai dezastrului si vraci ai vindecarii mele...

Este a o suta una oara cand urc din nou pe coama blanda a bidiviului naravas de apa sfanta...si nu ma tem! Am cazut de prea multe ori ca sa ma mai poata opri frica...Si urc insetata muntii de apa flamanda... sa iubesc din nou...

Este prima oara cand stiu ca EL m-a luat asa cum sint: cu miile de calitati pe care le poate avea o fata la 25 de ani, dar si cu miile mele defecte, proprii mie, de nesuportat pentru altii... Stiu asta cand gelozia de femeie indragostita izbucneste in fata lui si, in loc sa imi prinda gura intre palme, sa tac, EL imi aduna mainile intr-ale sale si ma aduce in fata oglinzii: "Uite pe cine crezi tu ca sint in stare sa insel!" imi spune cu albastrul cel mai limpede in care mi s-au scaldat vreodata privirile - si ma simt cea mai frumoasa femeie din lume! Nu pentru ca vad asta in oglinda: NU! Ci pentru ca vad asta in ochii lui - iar ei, bumbii de cer viu, sint singura oglinda care conteaza cu adevarat pentru mine, femeia care spera sa se poata vedea in ei si pe patul sfarsitului...Si, Doamne, cat de departe vreau sa fie acel sfarsit!

Stiu ca EL e! nu pentru ca ne intelegem ca doi ingeri cu aripile inlantuite dupa lungl zbor al cautarii...Nu! Noi nu sintem asa...Noi ne luptam pentru idei, teritoriu si convingeri, pentru cine repara chiuveta si cine da cu aspiratorul, ne certam pe ziare si carti, pe televizor si telecomanda, pe computer si pe setul de chei, chiar si pe ultima maslina din farfurie! ASA SUNTEM NOI! Rai , ironici, orgoliosi, insuportabili! De aceea ne meritam unul pe celalalt...si asta ne face demni de iubit...intre noi!

In ultima vreme am descoperit regula de aur a iubirii adevarate...Atunci cand iubesti cuiva succesele, calitatile, performantele si inaltarile, atunci cand aplauzi pe cineva aclamat in fiecare zi de altii...e NORMAL, desi ai putea crede ca e iubire... Poate fi...dar va fi o iubire ce va muri o data cu ultimele aplauze...Definitiv si trist ca gloria pierduta... Atunci cand, insa, gesesti motive de dragoste in ratarea cuiva, in renuntare si caderi, in pacate ale trecutului si pete pe obraz, in rusini sau chiar in oprobiul public...IUBESTI cu nebunia dragostei divine, iubesti cu toata fiinta ta, potrivnic ratiunii, iubesti un nimeni si esti gata sa fii una cu el, devenind un nimic etern si pur, poate chintesenta insasi...

Ratarea trupului este, de multe ori, gloria sufletului. Pentru ca iubesti material atunci cand trupul se impodobeste cu brate suave, zambet delicat, par bogat si frunte fara riduri, haine cu etichete la vedere si diamante in loc de talismane bisericesti... De aceea cand in oglinda iti recunosti neputinta, intoarce-te spre ochii celui de langa tine si priveste-te pe de-a-ntregul in ei...Ce vezi?