Are importanta originea rautatii? Daca un om intervine in existenta ta, deranjand-o, are importanta ca face acest lucru din cauza prostiei sau a intentiilor ofensive? Atata vreme cat efectele asupra ta sunt nocive, aducandu-ti deservicii imense la nivel psihologic si nu numai, are importanta ce resorturi au contribuit la producerea acestei catastrofe?
Zdruncinarea linistii personale, facuta cu intentie sau nu, este o crima. Inteleg si faptul ca omorul din culpa, din punct de vedere penal, este "mai putin" omor decat cel cu premeditare. Dar, daca mortul ar putea depune marturie, el ce parere ar avea?
Alt exemplu: un om care nu stie sa conduca, se urca la volan si ucide. Un om care stie sa conduca, se urca la volan si ucide, pentru ca asa si-a propus. Indiferent de vina, catastrofa este aceeasi.
MORALA:
Este, iata, vital, sa stam departe de doua categorii de oameni - de cei rai si de cei "care nu-si dau seama", adica de cei saraci cu duhul, de cei pe care nu ii poate ajuta bunul simt, bunul gust sau mintea sa inteleaga faptul ca ceea ce spun si ceea ce fac invadeaza spatiul intim al cuiva pana in zona insuportabilului. Ma refer, mai ales, la acei oameni carora, indiferent de repetabilitatea actelor intolerabile, apropiatii le cauta justificari de genul - "poate nu si-a dat seama, nu cred ca o face intentionat...".
Atunci, il priveste! E problema lui ca e rau sau ca e doar prost. Eu, una, nu pot si nu ma intereseaza sa fac diferenta intre cele doua, cata vreme gasesc ambele stari - rautatea pura si rautatea din prostie - la fel de ignobile. Nu ma deranjez sa dau sau sa cer explicatii unui om, doar ca sa aflu daca e rau sau prost... Daca e rau, se va preface ca nu imi intelege iritarea, daca e prost, nu va fi capabil sa o inteleaga.
Asadar, se impune sa ne detasam, sa ne dezicem instantaneu si fara menajamente de astfel de "oameni".
