Suntem pe un podium invizibil pe care ne inghesuim, impiedicandu-ne, punand pas dupa pas, cu oarecare ingamfare, tranzitand zonele bunului simt spre uluitoare indrazneli, lipsite de orice fel de asumare. "Cine sunt eu? Asta? Nu, nu ... nu prea cred..." Acceptam, fara ostilitate, legile altora, deloc sanatoase, cu privire la limita bunului nostru gust, ne taiem din caracter, din haine si din carne, spre a ne incadra in coordonatele perfectiunii, imaginate dealtfel, impuse de o lume total straina. Ce e rau cu masura XXL? Ce problema are ea? Oamenii cei mai dragi ai vietii mele sunt... XXL. Daca nu la trup, atunci la suflet! Rotofeul de tati ma purta pe burtica, intr-o echitatie imaginata a copilariei mele, cantandu-mi un trap parintesc ale carui note imi rasuna si acum, cu dragoste, peste amintiri. Mami, o XXL-a cu miscari de gazela, a fost balerina in propria ei copilariei, fiind o lebada neagra in grupul de micute de la Petrosani. Timpul a pus pe parintii mei arome de XXL fantastic, transformand doi tineri uscativi, care isi puneau verighetele pe degete tremurande si reci, in doi oameni cuceritor de rotunjori. Si ii iubesc! Nu i-as da pe 1000 de parinti uscativi! Mai am exemple. Am si exemple de oameni grozav de uscati si grozav de prieteni! Asta incerc sa subliniez - ce legatura are masura cu ... cu orice? Cu moralitatea, cu loialitatea, cu inteligenta? Despre normele sanatatii nu pot decat sa constat ca un grasuliu are probleme de sanatate in aceeasi masura ca un uscativ. Moderatia apartine prea putinor oameni. Asadar, nu pot decat sa va doresc POFTA MARE SI BUCATE DIN BELSUG! Eu va iubesc oricum, dar, mai ales, atunci cand sunteti voi fericiti cu voi...
