La 1820, cand Dinicu Golescu, pe la varsta de 50 de ani, a mers in strainatate sa isi dea copiii la scoli occidentale, un prieten al sau, boier austriac, i-a marturisit: "Mai bine as fi gradinar la Schonbrunn, decat ban in ticaloasa Tara Romaneasca!"
Aceasta, si multe alte lucruri "curate" vazute in vest, l-au facut pe Golescu sa se intrebe, retoric: "O, prea puternice Parinte al tuturor noroadelor! Niciodata nu o sa se ridice deasupra neamului romanesc acest nor intunecos, plin de rautati si de chinuri?..." Se pare ca, doua sute de ani mai tarziu, raspunsul lui Dumnezeu este acelasi: NU!
