Da... in Bilblie scrie, acolo unde Moise a venit cu placutele in fata oamenilor care venerau, inca, vitei de aur, SA NU JURI! Nu stiu despre voi, dar mie, ca un facut, de cate ori m-a indemnat dracul sa jur, am facut-o stramb - si toti oamenii pe care ii stiu sa jure...jura stramb. De cate ori jura cineva...sa stii ca jura stramb!... Sunt cazuri, poate, cand juri pe viitor: "Jur sa..." Nu contest ca juramantul acesta poate fi o dorinta foarte mare pe care incerci sa o obligi la implinire prin juramant, ca si cum ti-ai lua o motivatie in plus intru implinirea ei, sa fii sigur ca dorinta nu se va sterge in timp...si sa duci la bun sfarsit implinirea... Cu toate acestea, juramintele, ca si promisiunile, sunt doar cuvinte... Cuvinte care vin sa intareasca o dorinta sau care vor sa mareasca doza de credibilitate a unui fapt real/fals. Zic eu ca cine are nevoie de juraminte ca sa creada in ceva, isi merita soarta de mintit sau, dupa caz, de mincinos.
Cred ca, poate de la Moise, divinitatea, interzicand juramantul, a lasat un soi de blestem asupra acestui cuvant. Un parinte, cand isi naste pruncul, nu jura ca il va face mare...si, totusi, il face...
Ce vreau sa iterez aici este inutilitatea si pacatul de a jura in biserica. Ma gandesc in special la juramintele cununiei. Sunt arealuri si religii care obliga mirii sa jure pe Dumnezeu...ca vor ramane impreuna, ca se vor iubi intreaga viata, sa jure bine, sa jure...pe viitor. Unora li se pare normal, motivand aceasta normalitate prin dorinta: daca iti doresti cu adevarat sa ramai langa cineva, trebuie sa juri ca ramai... CE?! Mai mult: daca te temi sa juri inseamna ca nu esti sigur/a pe iubirea voastra..., ca, atunci, de ce sa nu juri?! CE?! ...Din nou: CE?!
Cum sa juri ca va fi totul bine...mereu, ca vei ramane si la bine si la rau...? Frumos, teoretic, ar fi sa ramai si la rau, dar, fiinta umana, prin natura sa, are instinctul conservarii - deci, daca esti un pic lucid, iti dai seama ca cea mai probabila actiune in preajma raului este sa-l eludezi, pe cat posibil. Am zis frumos, teoretic, pentru ca nu stiu cat de frumos ar fi, empiric, sa ramai la greu - cat de mult greu poate suporta fiinta umana? Sunt relatii in care violenta este un element sine qua non pentru viata de familie - acolo sa ramai, la greul acesta?! Ai jurat, nu? ... Exemple si cazuri de greu ... greu de dus...sunt multe...Pana la urma, greul ar trebui sa fie scos de tot din juramant - fericirea, linistea si armonia ar trebui sa fie singurele resorturi ale fiintei, ale familiei: Mult mai logic ar suna un juramant care promite ramanerea in armonie, credinta si fericire a unuia langa celalalt. Raul, greul, uratul, nu au ce sa caute in nicio declaratie de dragoste, cu atat mai putin intr-un juramant de iubire. Pentru ca, pana la urma, oamenii se indragostesc, iubesc, se cauta, se imperecheaza, ca sa le fie mai bine, nu mai rau... Stiu ca suna a erezie intreg acest discurs - imi cer scuze pentru aceasta! Freud a fost un eretic, atunci! Sa nu uitam de Galileo Galilei! Si cati altii! Oameni buni, un pic de luciditate nu strica nimanui! Daca nu juri, nu faci rau nimanui. Dar, daca Dumnezeu chiar exista, iar juramantul este un pacat, s-ar putea sa suparam pe Cineva ...jurand, asa, orice, de dragul traditiei si al demonstratiior gratuite...
Faptul ca te casatoresti in fata lui Dumnezeu cu cineva ar trebui sa fie o dovada suficienta a dragostei pamantesti ce va leaga! Cum sa juri pe Dumnezeu ca va dura vesnic? Ca va fi bine intotdauna, ca tu o sa fii toata viata intreg la trup si la suflet...ca cel de langa tine va fi la fel...ca nu o sa va ia dracu' mintile, pe parcurs, doar asa, ca sa mai fie inca unii care au jurat stramb! Cum sa juri pe viitor?! SI cum adica: daca nu juri inseamna ca esti nesigur... Ce? Daca juri inseamna ca SIGUUUUR va fi mai bine?
Orice om isi doreste sa fie sanatos toata viata: acum, hai sa mergem cu totii in biserica si sa juram, in numele Domnului, ca vom fi mereu sanatosi! Este exact acelasi lucru - dragostea este un altfel de sanatate. Cum sa juri pe ea? Cunosc oameni care au jurat azi si, peste cativa ani au divortat la fel de bine cum au jurat! Si?! AU jurat stramb, pe Dumnezeu, in Biserica, la ceas de cununie, impinsi de coatele lumii care se tot foia in jurul lor sa vada: jura? Nu jura? ...sa aiba ce povesti pe la porti... sa aiba de ce se cruci ...sa aiba spre cine sa mai arate cu degetul - uite-i! Nemernicii! Au jurat stramb!....ca s-au despartit... Sau: Uite-i, nefericitii, nu si-au jurat dragostea in biserica!
Daca asta nu este inchizitie ... Toata suflarea, care cum apuca sa isi gaseasca perechea, sau tentativa de pereche, este gata sa se dea de trei ori peste cap sa arate ca dragostea lor e cea mai cea, ca...nimeni, ca ei, ca asa iubire, ca asa intelegere, ca asa armonie, nu s-a mai vazut, nu s-a mai pomenit, si nici ca se va mai pomeni!... NO Comment! Bravo lor! Ce sa mai zici?!
Mie, una, mi se par ipocrizii: sa conditionezi iubirea umana de religie, sa te lasi prada unor traditii inventate de muritorii de rand, sa cazi in pacatul unor promisiuni incerte, doar ca sa VADA LUMEA ca tu juri! Ce-aveti, fratilor? Cum sa juri pe ceva ce n-ai facut inca? Hai sa juram cu totii ca vom trai 100 de ani, ca, la 50 de ani vom fi la fel de proaspeti ca la 20, ca vom avea copii frumosi, destepti si cuminti, ca ...parintii nostri nu vor muri nicicand, si, in sfarsit, ca ne vom iubi de-acum pana la moarte si dupa! Toate, chiar daca tin de o tematica diferita, sunt paradigme ale incercarii de a forta fericirea. Faptul ca tinerii isi jura iubire vesnica in fata Domnului este o iterare a nevoii lor de a se tine de cuvant. Un pic de inconstienta si nevoia de a fi aprobat de comunitate: tu si iubirea ta. Nu pot sa judec oamenii care isi jura iubire...pot judeca doar oamenii care judeca refuzul de a jura, mai mult, isi dau coate pe la colturi ca, uite, "astia" nu sunt siguri pe iubirea lor, ca de-aia n-au jurat...
Inca un exemplu: daca ma puneai sa jur acum cinci ani ca voi avea mereu casa mea, juram lejer - caci o aveam... Acum a distrus-o o explozie - nu pentru ca am vrut eu, nu pentru ca n-am jurat, nu pentru ca cineva a premeditat totul - ci, pentru ca, oricat de stabil si armonios ar fi prezentul, oamenii NU pot controla viitorul! DELOC! Il pot visa, il pot dori, il pot revendica, dar NU IL POT JURA!
Cu speranta ca voua, tuturor celor care ati jurat, Dumnezeu va va implini juramantul - uitand ca juramantul nu este rugaciune...,
Iulia Sirbu Herbil
