sâmbătă, noiembrie 15, 2014

FRICA de a nu-i pierde pe cei dragi

Una dintre cele mai mari frici ale mele: sa imi pierd parintii. Pentru ca e o frica bazata pe perspective realiste. Alta frica: sa imi pierd, in moarte sau in boala, ingerul pazitor de pe pamant, pe Gelu. Ma ameteste si PROASTA zicala ca de ce ti-e frica nu scapi, ca gandurile tale atrag realitati!!! NU LE POT STAPANI! Sunt toata numai gand!

Aceste trei frici imi produc senzatii instantanee de voma. Nu stiu de ce, am umbra asta asupra fericirii mele tot timpul, ca si cum stiu sigur ca voi trece prin aceste furci caudine. Iata si motivul pentru care nu am ales binecuvantarea copiilor: nu vreau sa ii vad bolnavi sau sa ii vad murind. Nu vreau sa imi moara oamenii mei dragi, care exista deja!!!! Si nu mai vreau in viata mea alti oameni dragi, ca sa nu ii vad bolnavi sau murind.

Pentru ca, desi vie, eu nu mai sunt nimic din mine. Eu, cea care sunt cu ei in viata, mor numai la gandul ca ei pot muri.

Ce pacat ca moartea lor nu poate fi oprita decat prin propria-ti moarte, sa le-o iei inainte, sa-i astepti.... Dar asta le-a provoca atata suferinta!!!!

Cum sa fac? Ce sa fac? Am innebunit deja? Sunt, oare, abia acum normala? Ma simt paralizata social, amputata sufleteste, golita de orice speranta si de orice dorinta. Si ma simt foarte, foarte, foarte vinovata ca sunt asa si ca nu pot mai mult de atat.

Azi noapte am visat ca a inceput razboiul, cadeau bombe peste tot si am alergat dupa oamenii mei dragi, dar un cordon de politie mi-a spus: "Nu aveti voie sa treceti. Ei raman in partea cealalta."

A fost doar un vis, dar, daca o sa fie realitate, metaforic vorbind?

Ce rau doare felul asta de a fi, de a simti, de a te raporta la lume! Vreau sa stau cu o plapuma in cap, sa dorm pana cand va trece viata mea si sa nu stiu nici cine a suferit, nici pe cine am pierdut intre timp.

Sa nu aflu NICIODATA, NICIODATA!


0 comentarii:

Trimiteți un comentariu

Vorbeste cu mine! Spune-mi ce parere ai tu despre asta, spune-mi ca gresesc sau, dimpotriva, sustine-ma! Hai sa vorbim deschis despre viata!