Casatoria - alianta celor puternici, anularea celor slabi

      Am din ce in ce mai mult convingerea ca societatea a perpetuat obiceiul casatoriei din nevoia de a limita, intr-un mod aparent neutru, libertatile omului. Mai mult decat atat, modernizarea casatoriilor - adica ralierea casatoriei la dragoste, prin faptul ca s-a instaurat intr-o mai mare proportie in clasa mijlocie, ma indreptateste sa cred ca s-a urmarit si limitarea fortei financiare a acestei categorii de cetateni.

Nu cu mult timp in urma, doar doua sute de ani, nobilii, mai ales, faceau aliante intre familii pentru a-si largi dominatia. Aceste aliante erau perfectate prin casatorie. Mai mult decat atat, acestia urmareau sa aiba si un numar considerabil de urmasi - pentru a-i casatori si, prin aceasta, pentru a se alia cu cat mai multe familii puternice.

Casatoria si copiii sunt, chiar astazi, un mathesis universalis (calcul perfect) pentru familiile de rang social inalt. Casatoria este o coalitie, o conventie, un pact. Toti nobilii stiu asta si nu au alte pretentii conjugale. Tocmai pentru ca pasiunile lor se consuma in alta parte decat in patul nuptial, iar acest lucru, pentru ei, este perfect normal.

Cum ramane cu dragostea, veti spune. Ei bine, dragostea, ca element de baza al casatoriei, este un fel de balast pentru cei puternici, adunat de cei slabi spre a-si construi ceva, cat de mic.
     Eu nu cred in mitul androginului, cred, insa in pasiune si dedicatie. Cu toate acestea, sa te casatoresti cu omul pe care il iubesti mi se pare imoral fata de societatea materialista, dar moral fata de tine. Mai mult decat atat, mi se pare un act de curaj. Chiar daca este un curaj asemanator cu temeritatea de a te sinucide.