luni, noiembrie 28, 2011

Cand gloria lumii apune, ramane numai sufletul

Singurele certitudini in aceasta viata sunt clipa concreta si raspunsul "prezent" la chemarea divina. Atat. Nu cunoastem felul, timpul sau locul in care vom pleca din aceasta lume. Si, mai ales, nu prea depinde de noi. Indiferent de eforturile depuse, alergarea noastra se va opri, undeva, fie brusc, fie incetinita de avertismentele timpului. Exista un autor contemporan, se cheama Rene Guenon, pe care spatiul emancipat al lumii dezvoltate din punct de vedere material l-a alungat in lumea subdezvoltata a saraciei si a dominatiei spiritului asupra palpabilului volatil in fata vesniciei: un exemplu de om care si-a dorit cu tot dinadinsul sa SIMTA, inainte de a nu mai simti, sa FIE, inainde de a nu mai fi. 
In cele ce urmeaza am sa asez cateva imagini cu felul in care oamenii pleaca fara sa isi ia ramas bun, fara sa stie ca tocmai ei aveau sa plece astfel...










1 comentarii:

Joker spunea...

Da. Foarte interesant.
Felicitări pentru modul original de abordare.

Trimiteți un comentariu

Vorbeste cu mine! Spune-mi ce parere ai tu despre asta, spune-mi ca gresesc sau, dimpotriva, sustine-ma! Hai sa vorbim deschis despre viata!