marți, august 10, 2010

Cuvinte pentru Ioana... "Ce parinti?!...niste oameni acolo, si ei/ care stiu, dureros, ce e suta de lei...(...) Pe pamantul de cruci numai OM sa nu fii!" (A. Paunescu)


Sunt dimineti in care imi vine atat de greu sa ma trezesc!... Este pacat, stiu, cand altii ar da orice pentru o clipa in plus, unii, mai nerecunoscatori faţă de Dumnezeu, asa cum sunt eu, sa indrazneasca sa fie atat de nemultumiti incat sa vrea...sa nu se mai trezeasca... Stiu! N-am niciun drept...
Dar cum sa ma trezesc si spre ce, cand trebuie sa accept viata... si moartea... puse atent in eprubeta normalitatii de catre Marele Chimist, care ori nu a invatat nici pana astazi, ori, pur si simplu ii place sa experimenteze, continua sa ne nasca pe rand si , cel mai trist, sa ne trimita, tot pe rand, inapoi...sau inainte, fara sa-i pese ca noi, astia mai putin divini, preferam sa trecem pragul dintre vieti impreuna cu ai nostri, sau, daca nu se poate asa, macar inaintea lor... Nu, dupa!

Din nou, nu am vreun drept sa vorbesc, nicio indreptatire sa cer socoteala, pentru ca nu am trecut prin asta. Dumnezeu a avut grija de mine pana in cele mai mici detalii, fara sa i-o cer prea des, prea amabil sau prea insistent. Asa s-a nimerit.

Sau, mai degraba, cred ca ascultă mereu rugaciunile mamei. Da...sigur asta e... Aici voiam sa ajung...

Voi, cei care aveti niste ani in spate, niste pierderi cumplite de dus cu voi, la zile de hram si la ani de pomenire, spuneti-ne si noua, iterati, cum se pierde, mai usor, un om drag... Pregatiti-ne ca pentru cel mai cumplit examen de viata! Ajutati-ne!...

Voi, cei care, la zile de sarbatori, nu mai bateti la portile parintilor vostri, învăţaţi-ne si pe noi ce să spunem, cum să ajutăm un alt orfan, care, indiferent de varsta, ramane copilul parintilor lui, carora trebuie sa le aprinda lumanari... Ce sa-i spui unui copil care isi pierde parintele? Ce cuvinte l-ar face mai intreg, mai apropae de lumea asta si mai departe de lumea de dincolo, ce vorbe i-ar mai imblanzi nenorocirea? ...
Iata ca sunt din ce in ce mai multe dimineti in care as vrea sa nu ma mai trezesc: dimineti in care stiu ca oameni dragi, sau oamenii lor dragi, nu se vor mai trezi...

Dumnezeu sa odihneasca in pace parintii, copiii si prietenii celor ramasi atat de singuri in urma lor!

PS: Condoleante, Ioana!
Tie si indureratei tale familii...

0 comentarii:

Trimiteți un comentariu

Vorbeste cu mine! Spune-mi ce parere ai tu despre asta, spune-mi ca gresesc sau, dimpotriva, sustine-ma! Hai sa vorbim deschis despre viata!