Imi pare rau...

...pentru ca nu am fost asa cum au crezut ceilalti ca as fi: cei care m-au crezut mai mult meritau sa fiu mai mult, asa cum cei care m-au crezut mai putin meritau sa fiu mai putin; cei care m-au vazut un om mai bun meritau sa le fiu un om mai bun, asa cum cei care m-au crezut un om mai rau meritau sa le fiu un om mai rau...

Imi pare rau ca am crezut mai mult in oameni decat in zei;
ca am tacut cand mai aveam atatea de spus, asa cum am spus prea multe atunci cand ar fi trebuit sa tac;
ca am platit cu lacrimi dreptul la zambet, fara sa stiu ca plansul, ranile, renuntarea aduc doar amintiri de care vrei sa uiti... si ca uitarea nu vine intotdeauna la timp;
imi pare nespus de rau ca n-am putut iubi oameni care m-au ridicat inalt in gandurile lor; ca n-am putut sa nu iubesc oameni straini de orice gand frumos cu mine;
ca am incercat sa mint, ca am indraznit sa mint, ca am reusit sa mint: pentru ca, dupa aceea, nu am mai apucat/indraznit/reusit sa spun adevarul;
ca am folosit usor cuvinte prea mari pentru a fi lesne rostite: PRIETEN, IUBIRE, NICIODATA, DA; si am uitat ca exista cuvinte ce trebuie rostite cat mai mult, pana le invatam pe dinafara, sa le putem spune cu tot sufletul: IERTARE, DOR, INTELEG, AM GRESIT, NU;
imi pare rau ca m-am inchis in casa si m-am inchis in mine cand trebuia sa conduc oameni dragi pe ultimul drum; ca nu stiu sa ma despart, ca nu pot zambi amintirilor frumoase cu oameni pierduti: pentru ca ma dor, pentru ca ma invata sa strang din dinti si sa ii cer socoteala unui Dumnezeu egoist care vrea sa ne invete cu pierderile, desi EL INSUSI nu a pierdut niciodata nimic;
imi pare rau ca nu am curajul sa imi adun in cuvinte recunostinta, astfel incat oamenii carorara le sunt recunoscatoare sa stie cat de mult ii pretuiesc, cat de mult le multumesc si cat de mult...imi amintesc!
imi pare cel mai rau ca nu am invatat intelepciunea cumpatarii; ca ma infurii pe viata tocmai in fata oamenilor pe care ii iubesc cel mai mult, cei in fata carora ar trebui mereu sa ma inclin: tata, mama, fratele meu, sotul meu;
ca sunt oameni carora nu le pare niciodata rau, ca sunt copii carora le pare rau, ca prea putini auzim, ascultam, intelegem parerile de rau;
... si ca parerile de rau nu ajuta la nimic...


Cu sincere pareri de rau...
Iulia Herbil