Ramanem cu bine, dar cu dor in urma ta, Tatiana Stepa! Sa ai zborul lin si curat asa cum ti-a fost muzica!...

Draga Tatiana,

A trecut atat de putin de la venirea ta aici, printre muritori, incat nici nu am apucat sa iti spunem cat de mult ii datoram lui Dumnezeu pentru ingerii pe care ii trimite din cand in cand sa ne imblanzesca inimile cu aura dragostei lor. Tu ai fost unul dintre acestia, dar, lasandu-ti treburile neterminate in cer, te-ai grabit sa te intorci spre familia ta de arhangheli, uitand ca aici, pe pamant, mersul are sa ne fie mai greu, dupa ce am invatat de la tine ca se poate si zbura...
Esti omul ecou in fata caruia mi-am recastigat speranta in dragoste. Am venit la tine, dupa fiecare concert unde te-am regasit, si ti-am cerut, smerita, umila, un autograf...asta doar pentru ca voiam cumva sa iti arat cat te iubesc, ca esti in vocea mea cand strig si in sufletul meu cand vibreaza la emotii pamantesti... Autografele le-am pierdut demult...apropierea de tine imi va ramane o viata...
De acum vei canta in lacrimile mele, draga, mea, minunata mea, nemuritoarea mea Tatiana Stepa!

PS: Cand i-am cerut primul autograf Tatianei, eram in liceu, la un cenaclu literar, si am rugat-o sa imi scrie ceva despre iubire. Iata cuvintele ei :"Sa nu intrebi si sa nu lasi pe altii sa iti spuna ce este sau unde este iubirea. Tu vei sti singura mai bine decat ei. Pentru ca iubirea este altceva pentru fiecare dintre noi."